Traducere: Adriana Nedelcea
Sursa: http://michaelbluejay.com/veg/
Extras din cartea “Alimentatia pentru Noua America”
Cum afecteaza alegerile alimentare Sanatatea, Fericirea si Viitorul Vietii pe Pamant
by John Robbins; 1987
Alimentatia pentru Noua America este considerata de multi ca fiind biblia vegetarianismului intrucat este si foarte cuprinzatoare si destul de emotionanta. In timp ce unele carti despre vegetarianism acopera doar subiectul fermei industriale, sau numai sanatatea & nutritia, sau beneficiile asupra mediului prin trecerea la alimentatia vegetariana, Robins acopera toate subiectele.
Mai mult decat atat, continutul a fost sustinut intr-un mod foarte meticulos cu studii si cercetari, Robins oferind zeci de pagini cu note de subsol. Daca sunteti in cautarea unei carti cu dovezi solide si puternice despre cum obtin vegetarienii suficiente proteine, de ce carnea este inamicul numarul 1 in SUA, sau cat de rau sunt tratate animalele din ferme, nu veti gasi o carte mai buna ca aceasta. Alimentatia pentru Noua America pare sa fi initiat cel de-al doilea val al vegetarianismului in SUA dupa publicare (si nominalizat pentru premiul Pulitzer) in 1987. Este momentul ei chiar azi. Daca ar trebui sa citesti o carte in viata, aceasta ar trebui sa fie.
"Apare cate o carte cu capacitatea de a trezi constiinta unei natiuni. Silent Spring a fost o astfel de carte; si, cred eu, cartea lui John Robbins este o alta. Cu inteligenta, profunzime si indemanare, Robbins ne conduce intr-o calatorie cu multe fatete, capabila sa faca orice om sensibil sa isi puna cu mult mai multa atentie intrebari despre obiceiurile lui culinare. Eu n-as fi reusit sa scriu asa ceva”
Cleveland Amory, autoare
Presedinte al Fundatiei pentru Animale
Autorul Cartii The Cat Who Came for Christmas
"Alimentatia pentru Noua America va sprijini trezirea Americii. Aceasta carte, usor de citit si in acelasi timp uluitoare ar trebui sa isi aibe locul in bucatarie, in cabinetul medicului, in orice clasa de curs, de la prescolari la studenti. Pentru acele persoane implicate in subiecte ecologice si politice aceasta carte este obligatorie – ca atare este o carte pentru toti cei ce tind spre un mod practic si economic de a dezvolta o lume sanatoasa, etica si plina de iubire."
Laura Huxley
autoare a This Timeless Moment
________________________________________
Paragraf din Alimentatia pentru Noua America
(Nota: textul original contine si note de subsol dar au fost omise din acest paragraf)
Exista vreun doctor in casa?
Probabil credeti ca doctorul vostru este un ghid de incredere al alimentatiei voastre si ca va poate oferi orice informatie noua despre cercetari serioase pe nutritie, ce v-ar putea influenta starea de sanatate. In realitate, cei mai multi doctori nu prea au habar despre nutritie. Poate ca va asteptati sa stie, insa nu stiu. Nu este zona lor. Ei au fost invatati sa trateze bolile cu medicamente si chirurgie. Nu au fost invatati sa previna bolile printr-o viata si alimentatie sanatoasa.
Educatia nutritionala nu numai ca este neadecvat predata in scolile medicale contemporane; in cele mai multe cazuri este inexistenta. La cea de-a 69a intalnire anuala a Asociatiei Cadrelor Medicale Feminine din America, o doctorita care a vorbit despre lipsa educatiei ei pe nutritie, a fost sustinuta de public prin zambete cunoscatoare. Dr. Michelle Harrison a spus:
"A fost tinut un seminar – intr-o sambata dimineata -- si nici acela obligatoriu. Nu stiu ce s-a sustinut acolo intrucat nu m-am dus.”
Doar 30 din cele 125 scoli medicale din SUA au un singur curs de nutritie. O cercetarea recent organizata de catre senat indica faptul ca in medie, un medic din SUA a urmat mai putin de trei ore de training pe nutritie in cei patru ani de studii medicale.
Acum treizeci de ani, cand multi medici fumau ei insisi, ar fi fost destul de greu sa accepti sfaturile lor despre consecintele fumatului asupra sanatatii. De fapt, multi medici recomandau fumatul nefumatorilor, ca alternativa de administrare a starii de nervozitate sociala.
Si nu pentru ca acesti medici erau rau intentionati sau sustinatori ai industriei tutunului. Mai degraba nu li se predase nimic in scoala despre relatia dintre fumat si problemele majore de sanatate. Faceau parte din aceeasi cultura cu toti ceilalti, o cultura in care fumatul era perfect legitim. Chiar o reclama a faimoaselor tigari Camel mentiona ”Doctorii fumeaza Camel mai mult decat orice alta tigare”, gasind astfel un punct forte in a corela o stare buna de sanatate cu fumatul tigarilor din acest brand.
Astazi, apare situatia similara a obiceiului de a manca carne si efectele acestui consum asupra sanatatii. Medicii din zilele noastre sunt exact ca si noi, bombardati cu aceasta propaganda ce promoveaza consumul de carne si lactate, si nu au educatia nutritionala necesara sa ii ajute in evaluarea acestor mesaje intr-un mod mai inteligent decat noi. Mai mult de atat, industria carnii, oualelor si produselor lactate este in mod deosebit axata pe ”educarea” medicilor prin prisma punctele lor de vedere partinitoare.
De exemplu, Comisia Produselor pe baza de Carne a prezentat o serie reclame foarte colorate, pe pagini intregi din Jurnalul Asociatiei Medicale Americane, prezentand o opinie nutritionala pe care o autoritate in domeniu, Dr. Kenth Bickley, nu a vazut-o in niciun fel impresionanta.
"propaganda bolnava si inselatoare, colorand si combinand lucrurile prin manipulare.”
Cea mai mica si cea mai mare speranta de viata din lume
Dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, oamenii de stiinta au inceput pentru prima data sa adune date statistice detaliate ce corelau stilurile alimentare si sanatatea, pentru toate populatiile lumii.
Si un lucru foarte relevant a fost corelatia puternica dintre consumul de carne cruda si speranta mica de viata. Eschimosii, laponii, populatia din Groenlanda si triburile Kurgi din Rusia sunt populatiile cu cel mai mare consum de carne cruda -- si de asemenea, cu cea mai mica speranta de viata, deseori de nici macar 30 ani.
S-a descoperit apoi ca acest lucru nu se datora doar climei severe. Si alti oameni ce traiesc in conditii dure dar care nu mananca carne cruda sau doar foarte putina, au una din cele mai mari sperante de viata din lume. Statisticile mondiale asupra sanatatii au aratat ca, de exemplu, un numar mare de caucazieni rusi, indienii Zucatan, indienii din est Todas si pakistanezii Hunyakuts au sperante de viata de 90 pana la 100 de ani.
Statele Unite au cea mai sofisticata tehnologie medicala din lume si una din cele mai temperate clime. Sunt cele mai mari consumatoare de carne si produse pe baza de carne din lume si de asemenea, au una din cele mai mici sperante de viata dintre dintre toate natiunile industrializate.
Cultura cu cea mai mare speranta de viata din lume este populatia Vilcamba din Anzii Ecuadorului; Abkhasienii ce traiesc in sudul Rusiei si populatia Hunzas ce traieste in nordul Pakistanului, in muntii Himalaya. Cercetatorii au descoperit o ”similaritate uluitoare” in alimentatia acestor populatii, desi imprastiati in zone diferite ale planetei. Toate aceste populatii sunt fie complet vegetariene sau pe aproape.
Ce i-a impresionat in mod deosebit pe cercetatorii ce au vizitat aceste culturi, este faptul ca acesti oameni nu numai ca traiesc foarte mult dar se bucura de o viata plina, activa de-a lungul multor ani si nu arata semnele vreuneia din bolile degenerative ce afecteaza batranii din cultura noastra.
”Muncesc si se joaca la 80 de ani si chiar peste aceasta varsta; cei mai multi din batranii ce implinesc 100 de ani continua sa fie activi iar acolo nimeni nu a auzit de pensionare. Lipsa excesului proteic din alimentatia lor da nastere unui ritm lent de crestere si unei structuri corporale compacte si subtiri.
Cu timpul apare intelepciunea iar degenerarea fizica este limitata, asa incat seniorii acestor populatii indepartate contribuie prin ceva unic la viata celorlalti. Ei sunt venerati. ”
Rezultatele de laborator vorbesc
La universitate Yale, profesorul Irving Fisher a creat o serie de teste pentru a compara rezistenta si puterea vegetarienilor si a consumatorilor de carne. El a ales barbati din trei grupe: atleti consumatori de carne, atleti vegetarieni si persoane vegetariene sedentare. Rezultatele studiilor lui au fost publicate in Jurnalul Medical Yale. Rezultatele lui nu confera multa credibilitate in fata prejudecatilor clasice ce sustin carnea ca element esential in constructia puterii.
”Din cele trei grupuri, consumatorii de carne s-au dovedit a avea o rezistenta cu mult mai mica decat vegetarienii, chiar si daca acestia din urma tind sa duca o viata sedentara.”
Per total, scorul mediu al vegetarienilor a fost dublu fata de cel al consumatorilor de carne, desi jumatate din vegetarieni erau persoane sedentare, in timp ce toti consumatorii de carne erau atleti.
Un studiu similar a fost realizat de catre Dr. J.Ioteyko, de la Academia de medicina din Paris. Dr. Ioteyko a comparat rezistenta vegetarienilor si a consumatorilor de carne, in toate domeniile vietii, printr-o varietate de teste. Vegetarienii au inregistrat in medie o rezistenta de doua, trei ori mai mare comparativ cu consumatorii de carne. Si ceea ce este chiar mai remarcabil este faptul ca vegetarienii au nevoie de doar 1/5 din timpul necesar consumatorilor de carne de a-si reveni din epuizare.
Oricand si oriunde au fost realizate astfel de studii, rezultatele au fost similare. Doctorii din Belgia au comparat in mod sistematic de cate ori pot strange un maner, printr-un aparat special ce masoara numarul de prinderi. Si aici vegetarienii au iesit invingatori cu un numar mediu de 69 in timp ce consumatorii de carne au inregistrat in medie numai 38. Ca si in celelalte studii ce au masurat timpul necesar revenirii musculare, si in acest studiu vegetarienii si-au revenit din oboseala mult mai rapid decat consumatorii de carne.
Recorduri mondiale
Rezultatele atletilor vegetarieni sunt in mod deosebit de luat in calcul, avand in vedere procentul destul de mic de concurenti vegetarieni. De fapt, atletii nu sunt imuni la conditionarile culturale, conform carora carnea ofera puterea si rezistenta necesara. Totusi, cativa au adoptat alimentatia vegetariana iar rezultatele invita la analiza.
Dave Scott din Davis, California este recunoscut la nivel mondial ca fiind cel mai mare triatlet din lume. A castigat legendarul Triatlon Ironman din Hawaii de patru ori, trei ani consecutiv castigand premiul, in conditiile in care nimeni nu a mai castigat si a doua oara. Evenimentul consta intr-o succesiune de inot in ocean pe o distanta de 2,4 mile, ciclism pe o distanta de 112 mile si alergare pe o distanta de 26,2 mile.
Dave considera ideea ca oamenii, si mai ales atletii, au nevoie de proteina animala o ”aberatie ridicola”. Multi oameni il considera pe Dave Scott ca fiind cel mai in forma om de pe planeta. Dave Scott este vegetarian.
Nu stiu cum ar putea fi definit cel mai in forma om din lume. Si daca nu este Dave Scott ar putea fi Sixto Linares. Acest domn remarcabil spunea odata:
”cand am devenit vegetarian, in liceu, parintii mei s-au suparat foarte rau pe mine ca nu mai mananc carne....acum, dupa paisprezece ani, in sfarsit au acceptat ca este bine pentru mine. Sunt impacati cu ideea ca aceasta alegere nu ma va omori.”
De-a lungul acestor paisprezece ani, cand parintii lui Sixto au acceptat ca aceasta alimentatie nu il va ucide, au vazut cum baiatul lor a stabilit recordul mondial pentru cel mai lung triathlon de o zi, oferind rezistenta, viteza si puterea uimitoare in beneficiul Asociatiei Americane Hearth, United Way, Caritatea pentru Copiii Speciali, Societatea Americana impotriva leucemiei, si Asociatia impotriva distrofiei musculare.
Totusi, este atat de intiparita inversunarea impotriva vegetarianismului incat, desi fiul lor parea a deveni cel mai in forma om in viata, parintii au acceptat cu greu alimentatia lui. Sixto spune ca a experimentat pentru o perioada alimentatia ovo- lacto- vegetariana (fara carne insa incluzand oua si produse lactate), acum insa nu mai consuma nici oua si nici produse lactate si se simte mult mai bine.
Si nu pare a-l slabi prea tare. In iunie 1985, ca si donatie pentru Asociatia impotriva distrofiei musculare Sixto a doborat recordul mondial al triatonului de o zi cu inot 4.8 mile, ciclism 185 mile si alergare 52,4 mile.
Apoi mai exista Edwin Moses. Niciun alt om in istoria sportului nu a mai obtinut ceea ce a reusit Edwin Moses, la proba de 400 metri garduri. Medaliatul olimpic cu aur a castigat competitia opt ani la rand iar Sports Illustrated i-a inmanat in 1984 premiul ”Sportivul Anului” spunand ”niciun alt atlet din niciun sport nu este asa de respectat de colegi asa cum este Moses”. Edwin Moses este vegetarian.
Paavo Nurmi, ”finlandezul zburator” a stabilit douazeci de recorduri mondiale la alergarea pe distanta si a castigat noua medalii olimpice. Si el era vegetarian.
Bill Pickering din Marea Britanie a stabilit un record mondial inotand in Canalul Englez, reusita care insa paleste in fata recordului mondial pe care l-a doborat la 48 de ani, inotand in Canalul Bristol. Si Bill Pickering este vegetarian.
Murray Rose avea doar 17 ani cand a castigat trei medalii de aur in 1956, la jocurile olimpice de la Melbourne, Australia. Patru ani mai tarziu, la olimpiada din 1960 devine primul om din istorie obtinand titlul pentru proba de 400m liber, doborand mai tarziu propriile recorduri mondiale la probele de 400m liber si 1500m liber. Considerat de multi ca fiind unul din cei mai mari inotatori ai lumii, Rose era vegetarian de la 2 ani.
Poate nu v-ati astepta sa intalniti un vegetarian la campionatul mondial de body –building. Insa Andreas Cahling, body- builderul suedez care a castigat titlul de Mr. International in 1980 este vegetarian si, de cel putin zece ani, participa la campionate internationale de cel mai inalt nivel. O revista afirma ca ” uitandu-ne la concursurile de Mr. Univers si la campionatele mondiale de body-building profesionist, avem senzatia ca acest Cahling ar putea fi urmatorul Arnold Schwarzenegger”.
Un alt domn care nu este chiar un plapand este Stan Price. Detine recordul mondial la ridicarea greutatii, pentru categoria lui de greutate. Stan Price este vegetarian. Roy Hilligan este un alt domn in ai carui ochi nu ai avea tupeu sa arunci cu nisip. Printre multele lui titluri de numara si mult ravnita coroana de Mr. America. Roy Hilligan este si el vegetarian.
Ridicarea si Caderea Imperiului Proteinelor
Nu toate autoritatile au cazut de comun acord pe o cifra exacta privind necesarul nostru proteic zilnic insa calculele lor se incadreaza intr-un anumit interval. Este un interval intre 2,5% din totalul nostru caloric zilnic si 8%. Valoarea maxima include o marja de siguranta care nu reprezinta o permisiune ”minima” ci mai degraba una ”recomandata”.
Si daca am manca doar grau (care are 17% proteina), fulgi de ovaz (15%) sau dovleac (15%) si tot am avea mai mult decat suficiente proteine. Daca am manca doar varza (22%) am consuma mai mult decat dublul proteic maxim de care avem nevoie.
De fapt, chiar si daca am consuma cartofi, cu un nivel mic proteic (11%) si tot am obtine suficienta proteina. Acest lucru nu inseamna ca acesti cartofi sunt in mod deosebit o sursa de la care putem obtine multe proteine. Nu sunt.
Aproape toate plantele ofera mai mult. Ceea ce insa poate arata este nivelul coborat de proteine de care avem nevoie.
Au fost multe situatii in care oamenii au fost obligati sa isi satisfaca toate necesitatile nutritionale doar cu cartofi si apa. Acei oameni obligati sa traiasca mai mult in acele conditii nu au prezentat niciun semn de deficit proteic, desi lipsa altor vitamine s-a facut remarcata.
Arnold Schwarzenegger, simbolul virtual al dezvoltarii musculare masculine afirma in cartea sa ”Cartea lui Arnold despre Body Building-ul pentru Barbati”:
”Copiii din zilele noastre....au tendinta de a exagera atunci cand descopera body building-ul si merg pe o alimentatie bazata pe 50 pana la 70% proteine—ceea ce eu cred ca este absolut lipsit de necesitate....formula mea pentru o alimentatie sanatoasa de baza este: aproximativ un gram de proteine la 900g masa corporala.
Aceasta formula este in acord cu intervalul pe care déjà l-am descoperit. Pentru a respecta indicatia proteica sugerata de catre Arnold Schwarzenegger v-ati descurca si fara carne, oua sau produse lactate. Daca ati consuma numai broccoli, probabil v-ati intreba daca v-ati pierdut mintile insa cu sigurnata ati obtine mai mult de patru ori din ceea ce a sugerat Arnold.
Osteoporoza si legatura cu proteinele
Din pacate, pierderea calciului si a altor minerale din oase este un proces gradual ce se dezvolta treptat, pe o lunga perioada de timp, pana devine evident. Nu exista niciun bec rosu care sa se aprinda atunci cand corpul pierde calciu. Si, de obicei, nu este evident pana cand dintii cad, gingiile incep sa se retraga sau se fractureaza soldul si se constata cat de fragile si calcaroase au devenit oasele. Rezultatul acestei eroziuni graduale a structurii osoase sunt oasele deficitare in calciu si care se pot rupe la orice mica provocare.
Chiar si un biet stranut poate rupe o coasta.
Unul din motivele pentru care diminuarea densitatii oaselor este greu de determinat pana nu se ajunge la un astfel de stadiu devastator este acela ca, si in cazuri extreme de osteoporoza, nivelul de calciu din sange este de obicei normal. In structura nevoilor corpului, nivelul de calciu din sange are prioritate in fata celui din oase.
Corpul are nevoie de calciu in sange pentru operatii vitale, cum sunt controlul contractiilor musculare, inclusiv inima, coagularea sangelui, transmiterea impulsului nervos si alte sarcini complet esentiale. Atunci cand corpul are nevoie de calciu, oricare ar fi motivul, se comporta ca si cum oasele sunt o ”banca” de calciu depus, si prin intermediul unei serii de reactii biochimice, se scoate un ”cec” din banca de calciu.
Corpul scoate calciu din oase pentru a-l transmite in sange.
Eu credeam ca pierdem calciu din oase numai daca nu exista suficient calciu in alimentatie. Consilliul National pentru Produsele Lactate este entitatea care vorbeste cel mai mult pe acesta tema, iar solutia pe care ei o propun este, deloc surprinzator, sa bem cat mai mult lapte si sa consumam cat mai multe produse lactate. Si acest punct de vedere poate parea logic. Insa cercetarile nutritionale moderne indica in mod clar un flux major al acestei perspective. Osteoporoza este de fapt o boala cauzata de mai multi factori dintre care, cel mai important, consumul proteic in exces!
Legatura dintre introducerea de proteine in exces si resorbtia oaselor este una directa si consistenta. Chiar si in conditiile unui cosum foarte mare de calciu, cu cat exista mai multe proteine in exces in alimentatie cu atat mai mare este incidenta unui dezechilibru de calciu, si pierderea unei cantitati mai mari de calciu. Cu alte cuvinte, cu cat exista mai multe proteine in alimentatie, cu atat pierdem mai mult calciu, indiferent cat de mult calciu introducem in corp.
Facand un sumar al cercetarilor medicale pe osteoporoza, Dr. John McDugall, una din autoritatile nationale medicale, asociind alimentatia cu boala spune:
”As vrea sa accentuez faptul ca efectul pe care proteinele il au asupra pierderii calciului din corpul uman nu este o zona de dispute in cercurile stiintifice. Nenumaratele studii efectuate in ultimii cincizeci si cinci de ani arata, intr-un mod consistent, ca cele mai importante schimbari alimentare pe care le-am putea face pentru a crea un echilibru pozitiv de calciu in vederea mentinerii oaselor solide, este reducerea cantitatii de proteine pe care o consumam zilnic. Si nu cresterea cantitatii de calciu pe care o introducem in corp. ”
Pierderea unu razboi pe care l-am putea preveni
In 1971, Presedintele Nixon a semnat Actul de Cucerire a Cancerului, inaugurand astfel,in mod oficial, ceea ce a devenit ”Razboiul impotriva Cancerului”. Acest razboi continua si azi. Zilnic, Institutul National al Cancerului cheltuieste peste trei milioane de dolari. Sunt insotiti in acesta lupta de alte organizatii, precum Societatea Americana impotriva Cancerului, care la randul ei cheltuieste alt milion de dolari zilnic.
Ai zice ca cu atatia bani cheltuiti facem progrese. Insa razboiul impotriva cancerului nu merge bine. Nu reusim sa omoram dusmanul, ci din contra el ne omoara pe noi.
”Toti ar trebui sa stim ca lupta impotriva cancerului este frauda”. – a spus Dr. Linus Pauling, de doua ori premiat cu Nobel.
Cele mai intalnite forme de cancer – de plamani, colon, sani, prostata, pancreas si ovarian – au impreuna si cea mai mare rata a mortalitatii din cauza cancerului. Rata mortalitatii provocata de aceste tipuri de cancer fie a ramas constanta, fie a crescut de-a lungul ultimilor 50 de ani. Statisticile pentru formele mai putin intalnite de cancer sunt triste.
John Bailar, fost editor la Jurnalul Institutului National al Cancerului, ce a lucrat timp de 25 de ani pentru Institut, a afirmat la intalnirea anuala din 1985 a Asociatiilor Americane de Evolutie Stiintifica, cum ca tot mai multe persoane cu forme benigne sau usoare de boala sunt introduse in statistici, pentru a pretinde ca tot mai multe victime ale cancerului sunt vindecate.
O alta tactica folosita pentru a pretinde ca lucrurile merg din ce in ce mai bine decat sunt in realitate, este definirea ca si ”vindecat” a unui pacient cu cancer, daca acesta a supravietuit urmatorii cinci ani de la diagnosticare si daca nu mai prezinta o simptomatologia evidenta. Multe victime ale cancerului se vor mula pe acest criteriu al ”vindecarii”, daca boala este descoperita foarte devreme.
Oricum, in multe cazuri, aceasta descoperire timpurie nu modifica data mortii ci doar perioada de timp in care persoana este constienta ca are cancer. Un medic de renume, care a vazut mai mult decat suficient ce inseamna tratamentul modern impotriva cancerului, a afirmat cinic:
”Adevaratii beneficiarii in cazul detectarii timpurii sunt furnizorii de ingrijire medicala, care au astfel la dispozitie o perioada mai lunga de timp pentru a trata victimele inainte sa moara. Acest lucru presupune costuri mai ridicate pentru vizitele medicilor, mai multe proceduri, mai multe teste, si mai mult timp petrecut in spital. Societatea Amerciana impotriva Cancerului.... a pus la vanzare speranta. Din pacate, si azi, vinde sperante desarte” – Dr. John McDougall.
Incercari
In 1976, Comitetul Select al Senatului Statelor Unite privind Necesitatile Umane si Nutritionale, aflat sub conducerea Senatorului McGovern, a convocat audieri publice pe efectele alimentatiei moderne americane asupra sanatatii. Dupa ce a ascultat opinia expertilor de renume in materie de cancer, McGovern nu s-a aratat prea incantat de razboiul impotriva cancerului, numindu-l ”un esec medical de miliarde de dolari”.
La un moment dat, in timpul acestor discutii McGovern l-a intrebat in mod specific pe directorul Institului National al Cancerului, Arthur Upton, cate cazuri de cancer sunt cauzate de alimentatie. Seful celei mai mari organizatii mondiale impotriva cancerului a spus ”pana la 50%”.
McGovern a ramas mut. ”Cum puteti sustine relatia vitala dintre alimentatie si cancer”, a continuat el, ”si apoi sa stabiliti un buget preliminar de mai putin de 1% (din fondul Institului) pentru aceasta problema?” Dr. Upton a raspuns evaziv ”este o intrebare care ma preocupa si pe mine”.
Organizatii precum Institutul National al Cancerului nu sunt incurajate sa se concentreze pe prevenire intrucat o suma incomparabil mai mare provine din tratament iar o mare faima din posibilitatea, desi extrem de redusa, de a gasi o vindecare. Apoi atentia este distrasa de la preventie de catre industria alimentara ale caror produse sunt cunoscute a fi implicate. Fac o mare presiune asupra guvernului si organizatiilor publice de sanatate pentru a nu informa publicul despre ceea ce se cunoaste despre preventie alimentara.
Rezultatul este ca ni se spune in permanenta sa ne punem increderea si banii in tratamentul cancerului, si in speranta unei eventuale vindecari. Nu ni se spune cum sa facem sa ne protejam de cancer. Rezultatul tragic este acela ca pierdem un razboi pe care l-am putea preveni.
Cancerul de colon
In 1970, a fost publicat un numar de studii in Jurnalul Institutului National al Cancerului, ce dezvaluia ceea ce atunci era o stire umitoare. Cercetatorii au descoperit ca incidenta cancerului de colon era mai mare in acele regiuni unde consumul de carne era mare si mai mic acolo unde consumul de carne era mai mic.
De fapt s-a descoperit ca nu exista nicio o populatie in lume care sa consume multa carne si sa nu aibe o rata mare a cancerului de colon. Chiar si jurnalul conservator al Asociatiei pentru Evolutia Stiintei a afirmat:
”Populatiile cu o alimentatie bogata in carne si grasimi sunt mult mai predispuse la cancerul de colon comparativ cu cele vegetariene sau cu o alimentatie similara dar bazata foarte putin pe carne.”
Digerarea carnii produce substante puternic carcinogene in colon iar consumatorii de carne trebuie sa produca foarte mult acid biliar in intestine pentru a digera carnea consumata, in special acidul deoxicolic. Acest lucru este extraordinar de important intrucat acidul deoxicolic este transformat de bacteria clostridia in carcinogeni puternici, in intestinele noastre. Consumatorii de carne au mult mai mult acid deoxicolic in intestine comparativ cu vegetarienii iar acesta este un motiv pentru incidenta foarte mare a cancerului de colon.
Intestinele umane se lupta foarte mult cu bacteriile de putrezire, nivelul ridicat de grasimi, lipsa fibrelor specifice carnii, produselor lactate si oualelor. Cu toate acestea, exista animale ale caror intestine par construite pentru a face fata acestei sarcini. Intestinele umane sunt foarte diferite din punct de vedere anatomic de cele ale carnivorelor adevarate, precum cainii si pisicile. Datorita constructiei intestinelor, aceste animale beneficiaza de o durata scurta a tranzitului intenstinal.
Peretii intestinelor noastre sunt incretiti; ale carnivorelor sunt netezi. Ai nostri au pliuri, ai lor nu. Colonul nostru este lung, avand un traseu complex, precum un drum de munte plin de cotituri bruste; al carnivorelor este scurt, cu un traseu drept, precum un drum liber si deschis. Toxinele din carnea care putrezeste nu reprezinta o problema pentru aceste animale asa cum este pentru noi, intrucat totul trece prin ei mult mai repede. Cainii, pisicile si alte carnivore adevarate nu fac cancer de colon din cauza alimentatiei bazate pe carne, multe grasimi si putine fibre. Noi in schimb facem.
Reducerea cantitatii de pesticide pe care o consumam
Cel mai eficient mod de a reduce nivelul de chimicale toxice este reducerea sau eliminarea consumului de carne, peste, produse lactate si oua. Urmatorul pas ar fi consumul de produse organice si necontaminate.
Unii oameni simt ca daca consuma carne de vita sau pui “crescute organic” este un mod bun de a reduce nivelul de pesticide. Este important sa tinem cont de faptul ca acele produse din carne cu eticheta de “natural” sau “organic” pot fi mai bune decat produsele comercializate de fermele tipice insa contin toxine concentrate din toate alimentele pe care animalele le consuma.
Aceste chimicale letale se depun in tesuturile grase ale animalelor, intr-o cantitate mult mai mare decat se gaseste in fructe sau legume. O autoritate in domeniul pesticidelor, Lewis Regenstein scrie:
“Carnea contine de aproape 14 ori mai multe pesticide decat plantele; produsele lactate de 5.5 ori mai multe. Astfel, consumand produse de origine animala un om ingereaza cantitati mari de chimicale. Analize realizate de FDA pe diferite produse indica faptul ca pestele, carnea de orice fel, branza si alte produse lactate contin pesticide mult mai des si in cantitati mult mai mari decat alte alimente”.
Laptele matern contaminat
In 1976, EPA analizand laptele matern al femeilor vegetariene a descoperit ca nivelul de pesticide din laptele lor este mult mai mic decat media. Un studiu publicat in New England Journal of Medicine a facut o analiza comparativa similara si a descoperit ca:
”Cel mai ridicat nivel de contaminare din laptele matern al vegetarienelor era cum mult sub cel mai mic nivel de contaminare al femeilor nevegetariene. ...
Nivelul mediu al vegetarienilor era doar in procent de unu sau doi la suta comparativ cu nivelul mediu din Statele Unite”.
Aceasta statistica este extrem de importanta. Laptele matern al mediei femeilor vegetariene din Statele Unite ce alapteaza, contine doar unu sau doi la suta din contaminarea cu pesticide inregistrata de media nationala.
Irosirea hranei pe care o avem
Septelul Statelor Unite consuma azi grane si boabe de soia necesare cat pentru a hrani de cinci ori intreaga populatie a tarii. 80% din granele si peste 95% din ovazul pe care il cultivam sunt folosite pentru hrana animalelor.
Este greu de imaginat cat de multa hrana se iroseste prin alimentatia bazata pe carne. Hranind animalele cu granele noastre, ajungem sa alimentam oamenii cu numai 10% din caloriile ce ar putea fi obtinute daca am consuma granele direct.
Pentru alimentatia bazata pe carne a unei persoane pe o perioada de un an este necesara o suprafata de trei acri si un sfert. Pentru alimentatia anuala a unui vegetarian este necesara o suprafata de un acru jumatate. Pentru alimentatia unui vegetarian pur (vegan) este necesara a sasea parte dintr-un acru. Cu alte cuvinte, oricare ar fi suprafata in acri, ea poate furniza hrana pentru 20 de ori mai multi vegetarieni puri decat oameni ce se alimenteaza dupa standardul American.
Conform statisticilor Departamentului de agricultura, un acru de pamant produce o cantitate de aproximativ 9.000 kg de cartofi. Aceeasi suprafata, daca este utilizata pentru a creste vite, poate produce numai 75 kg carne de vita. Si intr-o lume in care un copil moare de foame la fiecare doua secunde, un sistem agricol construit sa satisfaca acest obicei al consumului de carne este o blasfemie.
Pamantul de sub picioarele noastre
Serviciul SUA de Conservare a Solului raporteaza ca peste 4 milioane de acri de teren agricol sunt erodate anual in aceasta tara. Si vorbim de o suprafata de dimensiunea orasului Conneticut. Pierderile noastre anuale de sol ajung la cantitati de 7.000.000.000 tone. Ar insemna cam 27.000 kg per individ al acestei populatii.
85% din aceasta impresionanta pierdere de sol este asociata cresterii septelului.
Cherestea!
Statele Unite au transformat aproximativ 260 milioane acri de padure in teren ce sustine stilul alimentar extravagant, pe care cel mai multi americani il accepta ca atare. Din 1967, rata despaduririi in aceasta tara este de un acru la fiecare cinci secunde.
Insa cauza principala a despaduririi nu este dezvoltarea urbana. Pentru fiecare acru de padure americana taiat pentru a face parcari, strazi, case, centre comerciale etc., sapte acri de padure sunt transformati in teren pentru cresterea animalelor si/ sau hranirea lor.
Fantana vietii
Mai mult de jumatate din apa consumata in Statele Unite este utilizata pentru irigarea terenului necesar nutretului si hranei septelului. Cantitati enorme suplimentare de apa sunt folosite pentru a indeparta excrementele animalelor. Este greu de conceput un stil alimentar mai eficient si cu consum mic de apa decat cel pe care il consideram normal.
Pentru a produce jumatate de kilogram de carne sunt necesari 9.500 litri de apa – tot atat cat consuma intr-o luna o familie tipica pentru toate nevoile gospodariei.
Pentru a produce hrana zilnica a unui consumator de carne sunt necesari 15.000 litri ; pentru un ovo-lacto-vegetarian numai 4.500 litri iar pentru un vegetarian pur numai 1.100 litri. Se consuma mai putina apa pentru a produce hrana pe un an pentru un vegetarian pur decat pentru a produce hrana pe o luna pentru un consumator de carne.
Sursa: http://michaelbluejay.com/veg/
Extras din cartea “Alimentatia pentru Noua America”
Cum afecteaza alegerile alimentare Sanatatea, Fericirea si Viitorul Vietii pe Pamant
by John Robbins; 1987
Alimentatia pentru Noua America este considerata de multi ca fiind biblia vegetarianismului intrucat este si foarte cuprinzatoare si destul de emotionanta. In timp ce unele carti despre vegetarianism acopera doar subiectul fermei industriale, sau numai sanatatea & nutritia, sau beneficiile asupra mediului prin trecerea la alimentatia vegetariana, Robins acopera toate subiectele.
Mai mult decat atat, continutul a fost sustinut intr-un mod foarte meticulos cu studii si cercetari, Robins oferind zeci de pagini cu note de subsol. Daca sunteti in cautarea unei carti cu dovezi solide si puternice despre cum obtin vegetarienii suficiente proteine, de ce carnea este inamicul numarul 1 in SUA, sau cat de rau sunt tratate animalele din ferme, nu veti gasi o carte mai buna ca aceasta. Alimentatia pentru Noua America pare sa fi initiat cel de-al doilea val al vegetarianismului in SUA dupa publicare (si nominalizat pentru premiul Pulitzer) in 1987. Este momentul ei chiar azi. Daca ar trebui sa citesti o carte in viata, aceasta ar trebui sa fie.
"Apare cate o carte cu capacitatea de a trezi constiinta unei natiuni. Silent Spring a fost o astfel de carte; si, cred eu, cartea lui John Robbins este o alta. Cu inteligenta, profunzime si indemanare, Robbins ne conduce intr-o calatorie cu multe fatete, capabila sa faca orice om sensibil sa isi puna cu mult mai multa atentie intrebari despre obiceiurile lui culinare. Eu n-as fi reusit sa scriu asa ceva”
Cleveland Amory, autoare
Presedinte al Fundatiei pentru Animale
Autorul Cartii The Cat Who Came for Christmas
"Alimentatia pentru Noua America va sprijini trezirea Americii. Aceasta carte, usor de citit si in acelasi timp uluitoare ar trebui sa isi aibe locul in bucatarie, in cabinetul medicului, in orice clasa de curs, de la prescolari la studenti. Pentru acele persoane implicate in subiecte ecologice si politice aceasta carte este obligatorie – ca atare este o carte pentru toti cei ce tind spre un mod practic si economic de a dezvolta o lume sanatoasa, etica si plina de iubire."
Laura Huxley
autoare a This Timeless Moment
________________________________________
Paragraf din Alimentatia pentru Noua America
(Nota: textul original contine si note de subsol dar au fost omise din acest paragraf)
Exista vreun doctor in casa?
Probabil credeti ca doctorul vostru este un ghid de incredere al alimentatiei voastre si ca va poate oferi orice informatie noua despre cercetari serioase pe nutritie, ce v-ar putea influenta starea de sanatate. In realitate, cei mai multi doctori nu prea au habar despre nutritie. Poate ca va asteptati sa stie, insa nu stiu. Nu este zona lor. Ei au fost invatati sa trateze bolile cu medicamente si chirurgie. Nu au fost invatati sa previna bolile printr-o viata si alimentatie sanatoasa.
Educatia nutritionala nu numai ca este neadecvat predata in scolile medicale contemporane; in cele mai multe cazuri este inexistenta. La cea de-a 69a intalnire anuala a Asociatiei Cadrelor Medicale Feminine din America, o doctorita care a vorbit despre lipsa educatiei ei pe nutritie, a fost sustinuta de public prin zambete cunoscatoare. Dr. Michelle Harrison a spus:
"A fost tinut un seminar – intr-o sambata dimineata -- si nici acela obligatoriu. Nu stiu ce s-a sustinut acolo intrucat nu m-am dus.”
Doar 30 din cele 125 scoli medicale din SUA au un singur curs de nutritie. O cercetarea recent organizata de catre senat indica faptul ca in medie, un medic din SUA a urmat mai putin de trei ore de training pe nutritie in cei patru ani de studii medicale.
Acum treizeci de ani, cand multi medici fumau ei insisi, ar fi fost destul de greu sa accepti sfaturile lor despre consecintele fumatului asupra sanatatii. De fapt, multi medici recomandau fumatul nefumatorilor, ca alternativa de administrare a starii de nervozitate sociala.
Si nu pentru ca acesti medici erau rau intentionati sau sustinatori ai industriei tutunului. Mai degraba nu li se predase nimic in scoala despre relatia dintre fumat si problemele majore de sanatate. Faceau parte din aceeasi cultura cu toti ceilalti, o cultura in care fumatul era perfect legitim. Chiar o reclama a faimoaselor tigari Camel mentiona ”Doctorii fumeaza Camel mai mult decat orice alta tigare”, gasind astfel un punct forte in a corela o stare buna de sanatate cu fumatul tigarilor din acest brand.
Astazi, apare situatia similara a obiceiului de a manca carne si efectele acestui consum asupra sanatatii. Medicii din zilele noastre sunt exact ca si noi, bombardati cu aceasta propaganda ce promoveaza consumul de carne si lactate, si nu au educatia nutritionala necesara sa ii ajute in evaluarea acestor mesaje intr-un mod mai inteligent decat noi. Mai mult de atat, industria carnii, oualelor si produselor lactate este in mod deosebit axata pe ”educarea” medicilor prin prisma punctele lor de vedere partinitoare.
De exemplu, Comisia Produselor pe baza de Carne a prezentat o serie reclame foarte colorate, pe pagini intregi din Jurnalul Asociatiei Medicale Americane, prezentand o opinie nutritionala pe care o autoritate in domeniu, Dr. Kenth Bickley, nu a vazut-o in niciun fel impresionanta.
"propaganda bolnava si inselatoare, colorand si combinand lucrurile prin manipulare.”
Cea mai mica si cea mai mare speranta de viata din lume
Dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, oamenii de stiinta au inceput pentru prima data sa adune date statistice detaliate ce corelau stilurile alimentare si sanatatea, pentru toate populatiile lumii.
Si un lucru foarte relevant a fost corelatia puternica dintre consumul de carne cruda si speranta mica de viata. Eschimosii, laponii, populatia din Groenlanda si triburile Kurgi din Rusia sunt populatiile cu cel mai mare consum de carne cruda -- si de asemenea, cu cea mai mica speranta de viata, deseori de nici macar 30 ani.
S-a descoperit apoi ca acest lucru nu se datora doar climei severe. Si alti oameni ce traiesc in conditii dure dar care nu mananca carne cruda sau doar foarte putina, au una din cele mai mari sperante de viata din lume. Statisticile mondiale asupra sanatatii au aratat ca, de exemplu, un numar mare de caucazieni rusi, indienii Zucatan, indienii din est Todas si pakistanezii Hunyakuts au sperante de viata de 90 pana la 100 de ani.
Statele Unite au cea mai sofisticata tehnologie medicala din lume si una din cele mai temperate clime. Sunt cele mai mari consumatoare de carne si produse pe baza de carne din lume si de asemenea, au una din cele mai mici sperante de viata dintre dintre toate natiunile industrializate.
Cultura cu cea mai mare speranta de viata din lume este populatia Vilcamba din Anzii Ecuadorului; Abkhasienii ce traiesc in sudul Rusiei si populatia Hunzas ce traieste in nordul Pakistanului, in muntii Himalaya. Cercetatorii au descoperit o ”similaritate uluitoare” in alimentatia acestor populatii, desi imprastiati in zone diferite ale planetei. Toate aceste populatii sunt fie complet vegetariene sau pe aproape.
Ce i-a impresionat in mod deosebit pe cercetatorii ce au vizitat aceste culturi, este faptul ca acesti oameni nu numai ca traiesc foarte mult dar se bucura de o viata plina, activa de-a lungul multor ani si nu arata semnele vreuneia din bolile degenerative ce afecteaza batranii din cultura noastra.
”Muncesc si se joaca la 80 de ani si chiar peste aceasta varsta; cei mai multi din batranii ce implinesc 100 de ani continua sa fie activi iar acolo nimeni nu a auzit de pensionare. Lipsa excesului proteic din alimentatia lor da nastere unui ritm lent de crestere si unei structuri corporale compacte si subtiri.
Cu timpul apare intelepciunea iar degenerarea fizica este limitata, asa incat seniorii acestor populatii indepartate contribuie prin ceva unic la viata celorlalti. Ei sunt venerati. ”
Rezultatele de laborator vorbesc
La universitate Yale, profesorul Irving Fisher a creat o serie de teste pentru a compara rezistenta si puterea vegetarienilor si a consumatorilor de carne. El a ales barbati din trei grupe: atleti consumatori de carne, atleti vegetarieni si persoane vegetariene sedentare. Rezultatele studiilor lui au fost publicate in Jurnalul Medical Yale. Rezultatele lui nu confera multa credibilitate in fata prejudecatilor clasice ce sustin carnea ca element esential in constructia puterii.
”Din cele trei grupuri, consumatorii de carne s-au dovedit a avea o rezistenta cu mult mai mica decat vegetarienii, chiar si daca acestia din urma tind sa duca o viata sedentara.”
Per total, scorul mediu al vegetarienilor a fost dublu fata de cel al consumatorilor de carne, desi jumatate din vegetarieni erau persoane sedentare, in timp ce toti consumatorii de carne erau atleti.
Un studiu similar a fost realizat de catre Dr. J.Ioteyko, de la Academia de medicina din Paris. Dr. Ioteyko a comparat rezistenta vegetarienilor si a consumatorilor de carne, in toate domeniile vietii, printr-o varietate de teste. Vegetarienii au inregistrat in medie o rezistenta de doua, trei ori mai mare comparativ cu consumatorii de carne. Si ceea ce este chiar mai remarcabil este faptul ca vegetarienii au nevoie de doar 1/5 din timpul necesar consumatorilor de carne de a-si reveni din epuizare.
Oricand si oriunde au fost realizate astfel de studii, rezultatele au fost similare. Doctorii din Belgia au comparat in mod sistematic de cate ori pot strange un maner, printr-un aparat special ce masoara numarul de prinderi. Si aici vegetarienii au iesit invingatori cu un numar mediu de 69 in timp ce consumatorii de carne au inregistrat in medie numai 38. Ca si in celelalte studii ce au masurat timpul necesar revenirii musculare, si in acest studiu vegetarienii si-au revenit din oboseala mult mai rapid decat consumatorii de carne.
Recorduri mondiale
Rezultatele atletilor vegetarieni sunt in mod deosebit de luat in calcul, avand in vedere procentul destul de mic de concurenti vegetarieni. De fapt, atletii nu sunt imuni la conditionarile culturale, conform carora carnea ofera puterea si rezistenta necesara. Totusi, cativa au adoptat alimentatia vegetariana iar rezultatele invita la analiza.
Dave Scott din Davis, California este recunoscut la nivel mondial ca fiind cel mai mare triatlet din lume. A castigat legendarul Triatlon Ironman din Hawaii de patru ori, trei ani consecutiv castigand premiul, in conditiile in care nimeni nu a mai castigat si a doua oara. Evenimentul consta intr-o succesiune de inot in ocean pe o distanta de 2,4 mile, ciclism pe o distanta de 112 mile si alergare pe o distanta de 26,2 mile.
Dave considera ideea ca oamenii, si mai ales atletii, au nevoie de proteina animala o ”aberatie ridicola”. Multi oameni il considera pe Dave Scott ca fiind cel mai in forma om de pe planeta. Dave Scott este vegetarian.
Nu stiu cum ar putea fi definit cel mai in forma om din lume. Si daca nu este Dave Scott ar putea fi Sixto Linares. Acest domn remarcabil spunea odata:
”cand am devenit vegetarian, in liceu, parintii mei s-au suparat foarte rau pe mine ca nu mai mananc carne....acum, dupa paisprezece ani, in sfarsit au acceptat ca este bine pentru mine. Sunt impacati cu ideea ca aceasta alegere nu ma va omori.”
De-a lungul acestor paisprezece ani, cand parintii lui Sixto au acceptat ca aceasta alimentatie nu il va ucide, au vazut cum baiatul lor a stabilit recordul mondial pentru cel mai lung triathlon de o zi, oferind rezistenta, viteza si puterea uimitoare in beneficiul Asociatiei Americane Hearth, United Way, Caritatea pentru Copiii Speciali, Societatea Americana impotriva leucemiei, si Asociatia impotriva distrofiei musculare.
Totusi, este atat de intiparita inversunarea impotriva vegetarianismului incat, desi fiul lor parea a deveni cel mai in forma om in viata, parintii au acceptat cu greu alimentatia lui. Sixto spune ca a experimentat pentru o perioada alimentatia ovo- lacto- vegetariana (fara carne insa incluzand oua si produse lactate), acum insa nu mai consuma nici oua si nici produse lactate si se simte mult mai bine.
Si nu pare a-l slabi prea tare. In iunie 1985, ca si donatie pentru Asociatia impotriva distrofiei musculare Sixto a doborat recordul mondial al triatonului de o zi cu inot 4.8 mile, ciclism 185 mile si alergare 52,4 mile.
Apoi mai exista Edwin Moses. Niciun alt om in istoria sportului nu a mai obtinut ceea ce a reusit Edwin Moses, la proba de 400 metri garduri. Medaliatul olimpic cu aur a castigat competitia opt ani la rand iar Sports Illustrated i-a inmanat in 1984 premiul ”Sportivul Anului” spunand ”niciun alt atlet din niciun sport nu este asa de respectat de colegi asa cum este Moses”. Edwin Moses este vegetarian.
Paavo Nurmi, ”finlandezul zburator” a stabilit douazeci de recorduri mondiale la alergarea pe distanta si a castigat noua medalii olimpice. Si el era vegetarian.
Bill Pickering din Marea Britanie a stabilit un record mondial inotand in Canalul Englez, reusita care insa paleste in fata recordului mondial pe care l-a doborat la 48 de ani, inotand in Canalul Bristol. Si Bill Pickering este vegetarian.
Murray Rose avea doar 17 ani cand a castigat trei medalii de aur in 1956, la jocurile olimpice de la Melbourne, Australia. Patru ani mai tarziu, la olimpiada din 1960 devine primul om din istorie obtinand titlul pentru proba de 400m liber, doborand mai tarziu propriile recorduri mondiale la probele de 400m liber si 1500m liber. Considerat de multi ca fiind unul din cei mai mari inotatori ai lumii, Rose era vegetarian de la 2 ani.
Poate nu v-ati astepta sa intalniti un vegetarian la campionatul mondial de body –building. Insa Andreas Cahling, body- builderul suedez care a castigat titlul de Mr. International in 1980 este vegetarian si, de cel putin zece ani, participa la campionate internationale de cel mai inalt nivel. O revista afirma ca ” uitandu-ne la concursurile de Mr. Univers si la campionatele mondiale de body-building profesionist, avem senzatia ca acest Cahling ar putea fi urmatorul Arnold Schwarzenegger”.
Un alt domn care nu este chiar un plapand este Stan Price. Detine recordul mondial la ridicarea greutatii, pentru categoria lui de greutate. Stan Price este vegetarian. Roy Hilligan este un alt domn in ai carui ochi nu ai avea tupeu sa arunci cu nisip. Printre multele lui titluri de numara si mult ravnita coroana de Mr. America. Roy Hilligan este si el vegetarian.
Ridicarea si Caderea Imperiului Proteinelor
Nu toate autoritatile au cazut de comun acord pe o cifra exacta privind necesarul nostru proteic zilnic insa calculele lor se incadreaza intr-un anumit interval. Este un interval intre 2,5% din totalul nostru caloric zilnic si 8%. Valoarea maxima include o marja de siguranta care nu reprezinta o permisiune ”minima” ci mai degraba una ”recomandata”.
Si daca am manca doar grau (care are 17% proteina), fulgi de ovaz (15%) sau dovleac (15%) si tot am avea mai mult decat suficiente proteine. Daca am manca doar varza (22%) am consuma mai mult decat dublul proteic maxim de care avem nevoie.
De fapt, chiar si daca am consuma cartofi, cu un nivel mic proteic (11%) si tot am obtine suficienta proteina. Acest lucru nu inseamna ca acesti cartofi sunt in mod deosebit o sursa de la care putem obtine multe proteine. Nu sunt.
Aproape toate plantele ofera mai mult. Ceea ce insa poate arata este nivelul coborat de proteine de care avem nevoie.
Au fost multe situatii in care oamenii au fost obligati sa isi satisfaca toate necesitatile nutritionale doar cu cartofi si apa. Acei oameni obligati sa traiasca mai mult in acele conditii nu au prezentat niciun semn de deficit proteic, desi lipsa altor vitamine s-a facut remarcata.
Arnold Schwarzenegger, simbolul virtual al dezvoltarii musculare masculine afirma in cartea sa ”Cartea lui Arnold despre Body Building-ul pentru Barbati”:
”Copiii din zilele noastre....au tendinta de a exagera atunci cand descopera body building-ul si merg pe o alimentatie bazata pe 50 pana la 70% proteine—ceea ce eu cred ca este absolut lipsit de necesitate....formula mea pentru o alimentatie sanatoasa de baza este: aproximativ un gram de proteine la 900g masa corporala.
Aceasta formula este in acord cu intervalul pe care déjà l-am descoperit. Pentru a respecta indicatia proteica sugerata de catre Arnold Schwarzenegger v-ati descurca si fara carne, oua sau produse lactate. Daca ati consuma numai broccoli, probabil v-ati intreba daca v-ati pierdut mintile insa cu sigurnata ati obtine mai mult de patru ori din ceea ce a sugerat Arnold.
Osteoporoza si legatura cu proteinele
Din pacate, pierderea calciului si a altor minerale din oase este un proces gradual ce se dezvolta treptat, pe o lunga perioada de timp, pana devine evident. Nu exista niciun bec rosu care sa se aprinda atunci cand corpul pierde calciu. Si, de obicei, nu este evident pana cand dintii cad, gingiile incep sa se retraga sau se fractureaza soldul si se constata cat de fragile si calcaroase au devenit oasele. Rezultatul acestei eroziuni graduale a structurii osoase sunt oasele deficitare in calciu si care se pot rupe la orice mica provocare.
Chiar si un biet stranut poate rupe o coasta.
Unul din motivele pentru care diminuarea densitatii oaselor este greu de determinat pana nu se ajunge la un astfel de stadiu devastator este acela ca, si in cazuri extreme de osteoporoza, nivelul de calciu din sange este de obicei normal. In structura nevoilor corpului, nivelul de calciu din sange are prioritate in fata celui din oase.
Corpul are nevoie de calciu in sange pentru operatii vitale, cum sunt controlul contractiilor musculare, inclusiv inima, coagularea sangelui, transmiterea impulsului nervos si alte sarcini complet esentiale. Atunci cand corpul are nevoie de calciu, oricare ar fi motivul, se comporta ca si cum oasele sunt o ”banca” de calciu depus, si prin intermediul unei serii de reactii biochimice, se scoate un ”cec” din banca de calciu.
Corpul scoate calciu din oase pentru a-l transmite in sange.
Eu credeam ca pierdem calciu din oase numai daca nu exista suficient calciu in alimentatie. Consilliul National pentru Produsele Lactate este entitatea care vorbeste cel mai mult pe acesta tema, iar solutia pe care ei o propun este, deloc surprinzator, sa bem cat mai mult lapte si sa consumam cat mai multe produse lactate. Si acest punct de vedere poate parea logic. Insa cercetarile nutritionale moderne indica in mod clar un flux major al acestei perspective. Osteoporoza este de fapt o boala cauzata de mai multi factori dintre care, cel mai important, consumul proteic in exces!
Legatura dintre introducerea de proteine in exces si resorbtia oaselor este una directa si consistenta. Chiar si in conditiile unui cosum foarte mare de calciu, cu cat exista mai multe proteine in exces in alimentatie cu atat mai mare este incidenta unui dezechilibru de calciu, si pierderea unei cantitati mai mari de calciu. Cu alte cuvinte, cu cat exista mai multe proteine in alimentatie, cu atat pierdem mai mult calciu, indiferent cat de mult calciu introducem in corp.
Facand un sumar al cercetarilor medicale pe osteoporoza, Dr. John McDugall, una din autoritatile nationale medicale, asociind alimentatia cu boala spune:
”As vrea sa accentuez faptul ca efectul pe care proteinele il au asupra pierderii calciului din corpul uman nu este o zona de dispute in cercurile stiintifice. Nenumaratele studii efectuate in ultimii cincizeci si cinci de ani arata, intr-un mod consistent, ca cele mai importante schimbari alimentare pe care le-am putea face pentru a crea un echilibru pozitiv de calciu in vederea mentinerii oaselor solide, este reducerea cantitatii de proteine pe care o consumam zilnic. Si nu cresterea cantitatii de calciu pe care o introducem in corp. ”
Pierderea unu razboi pe care l-am putea preveni
In 1971, Presedintele Nixon a semnat Actul de Cucerire a Cancerului, inaugurand astfel,in mod oficial, ceea ce a devenit ”Razboiul impotriva Cancerului”. Acest razboi continua si azi. Zilnic, Institutul National al Cancerului cheltuieste peste trei milioane de dolari. Sunt insotiti in acesta lupta de alte organizatii, precum Societatea Americana impotriva Cancerului, care la randul ei cheltuieste alt milion de dolari zilnic.
Ai zice ca cu atatia bani cheltuiti facem progrese. Insa razboiul impotriva cancerului nu merge bine. Nu reusim sa omoram dusmanul, ci din contra el ne omoara pe noi.
”Toti ar trebui sa stim ca lupta impotriva cancerului este frauda”. – a spus Dr. Linus Pauling, de doua ori premiat cu Nobel.
Cele mai intalnite forme de cancer – de plamani, colon, sani, prostata, pancreas si ovarian – au impreuna si cea mai mare rata a mortalitatii din cauza cancerului. Rata mortalitatii provocata de aceste tipuri de cancer fie a ramas constanta, fie a crescut de-a lungul ultimilor 50 de ani. Statisticile pentru formele mai putin intalnite de cancer sunt triste.
John Bailar, fost editor la Jurnalul Institutului National al Cancerului, ce a lucrat timp de 25 de ani pentru Institut, a afirmat la intalnirea anuala din 1985 a Asociatiilor Americane de Evolutie Stiintifica, cum ca tot mai multe persoane cu forme benigne sau usoare de boala sunt introduse in statistici, pentru a pretinde ca tot mai multe victime ale cancerului sunt vindecate.
O alta tactica folosita pentru a pretinde ca lucrurile merg din ce in ce mai bine decat sunt in realitate, este definirea ca si ”vindecat” a unui pacient cu cancer, daca acesta a supravietuit urmatorii cinci ani de la diagnosticare si daca nu mai prezinta o simptomatologia evidenta. Multe victime ale cancerului se vor mula pe acest criteriu al ”vindecarii”, daca boala este descoperita foarte devreme.
Oricum, in multe cazuri, aceasta descoperire timpurie nu modifica data mortii ci doar perioada de timp in care persoana este constienta ca are cancer. Un medic de renume, care a vazut mai mult decat suficient ce inseamna tratamentul modern impotriva cancerului, a afirmat cinic:
”Adevaratii beneficiarii in cazul detectarii timpurii sunt furnizorii de ingrijire medicala, care au astfel la dispozitie o perioada mai lunga de timp pentru a trata victimele inainte sa moara. Acest lucru presupune costuri mai ridicate pentru vizitele medicilor, mai multe proceduri, mai multe teste, si mai mult timp petrecut in spital. Societatea Amerciana impotriva Cancerului.... a pus la vanzare speranta. Din pacate, si azi, vinde sperante desarte” – Dr. John McDougall.
Incercari
In 1976, Comitetul Select al Senatului Statelor Unite privind Necesitatile Umane si Nutritionale, aflat sub conducerea Senatorului McGovern, a convocat audieri publice pe efectele alimentatiei moderne americane asupra sanatatii. Dupa ce a ascultat opinia expertilor de renume in materie de cancer, McGovern nu s-a aratat prea incantat de razboiul impotriva cancerului, numindu-l ”un esec medical de miliarde de dolari”.
La un moment dat, in timpul acestor discutii McGovern l-a intrebat in mod specific pe directorul Institului National al Cancerului, Arthur Upton, cate cazuri de cancer sunt cauzate de alimentatie. Seful celei mai mari organizatii mondiale impotriva cancerului a spus ”pana la 50%”.
McGovern a ramas mut. ”Cum puteti sustine relatia vitala dintre alimentatie si cancer”, a continuat el, ”si apoi sa stabiliti un buget preliminar de mai putin de 1% (din fondul Institului) pentru aceasta problema?” Dr. Upton a raspuns evaziv ”este o intrebare care ma preocupa si pe mine”.
Organizatii precum Institutul National al Cancerului nu sunt incurajate sa se concentreze pe prevenire intrucat o suma incomparabil mai mare provine din tratament iar o mare faima din posibilitatea, desi extrem de redusa, de a gasi o vindecare. Apoi atentia este distrasa de la preventie de catre industria alimentara ale caror produse sunt cunoscute a fi implicate. Fac o mare presiune asupra guvernului si organizatiilor publice de sanatate pentru a nu informa publicul despre ceea ce se cunoaste despre preventie alimentara.
Rezultatul este ca ni se spune in permanenta sa ne punem increderea si banii in tratamentul cancerului, si in speranta unei eventuale vindecari. Nu ni se spune cum sa facem sa ne protejam de cancer. Rezultatul tragic este acela ca pierdem un razboi pe care l-am putea preveni.
Cancerul de colon
In 1970, a fost publicat un numar de studii in Jurnalul Institutului National al Cancerului, ce dezvaluia ceea ce atunci era o stire umitoare. Cercetatorii au descoperit ca incidenta cancerului de colon era mai mare in acele regiuni unde consumul de carne era mare si mai mic acolo unde consumul de carne era mai mic.
De fapt s-a descoperit ca nu exista nicio o populatie in lume care sa consume multa carne si sa nu aibe o rata mare a cancerului de colon. Chiar si jurnalul conservator al Asociatiei pentru Evolutia Stiintei a afirmat:
”Populatiile cu o alimentatie bogata in carne si grasimi sunt mult mai predispuse la cancerul de colon comparativ cu cele vegetariene sau cu o alimentatie similara dar bazata foarte putin pe carne.”
Digerarea carnii produce substante puternic carcinogene in colon iar consumatorii de carne trebuie sa produca foarte mult acid biliar in intestine pentru a digera carnea consumata, in special acidul deoxicolic. Acest lucru este extraordinar de important intrucat acidul deoxicolic este transformat de bacteria clostridia in carcinogeni puternici, in intestinele noastre. Consumatorii de carne au mult mai mult acid deoxicolic in intestine comparativ cu vegetarienii iar acesta este un motiv pentru incidenta foarte mare a cancerului de colon.
Intestinele umane se lupta foarte mult cu bacteriile de putrezire, nivelul ridicat de grasimi, lipsa fibrelor specifice carnii, produselor lactate si oualelor. Cu toate acestea, exista animale ale caror intestine par construite pentru a face fata acestei sarcini. Intestinele umane sunt foarte diferite din punct de vedere anatomic de cele ale carnivorelor adevarate, precum cainii si pisicile. Datorita constructiei intestinelor, aceste animale beneficiaza de o durata scurta a tranzitului intenstinal.
Peretii intestinelor noastre sunt incretiti; ale carnivorelor sunt netezi. Ai nostri au pliuri, ai lor nu. Colonul nostru este lung, avand un traseu complex, precum un drum de munte plin de cotituri bruste; al carnivorelor este scurt, cu un traseu drept, precum un drum liber si deschis. Toxinele din carnea care putrezeste nu reprezinta o problema pentru aceste animale asa cum este pentru noi, intrucat totul trece prin ei mult mai repede. Cainii, pisicile si alte carnivore adevarate nu fac cancer de colon din cauza alimentatiei bazate pe carne, multe grasimi si putine fibre. Noi in schimb facem.
Reducerea cantitatii de pesticide pe care o consumam
Cel mai eficient mod de a reduce nivelul de chimicale toxice este reducerea sau eliminarea consumului de carne, peste, produse lactate si oua. Urmatorul pas ar fi consumul de produse organice si necontaminate.
Unii oameni simt ca daca consuma carne de vita sau pui “crescute organic” este un mod bun de a reduce nivelul de pesticide. Este important sa tinem cont de faptul ca acele produse din carne cu eticheta de “natural” sau “organic” pot fi mai bune decat produsele comercializate de fermele tipice insa contin toxine concentrate din toate alimentele pe care animalele le consuma.
Aceste chimicale letale se depun in tesuturile grase ale animalelor, intr-o cantitate mult mai mare decat se gaseste in fructe sau legume. O autoritate in domeniul pesticidelor, Lewis Regenstein scrie:
“Carnea contine de aproape 14 ori mai multe pesticide decat plantele; produsele lactate de 5.5 ori mai multe. Astfel, consumand produse de origine animala un om ingereaza cantitati mari de chimicale. Analize realizate de FDA pe diferite produse indica faptul ca pestele, carnea de orice fel, branza si alte produse lactate contin pesticide mult mai des si in cantitati mult mai mari decat alte alimente”.
Laptele matern contaminat
In 1976, EPA analizand laptele matern al femeilor vegetariene a descoperit ca nivelul de pesticide din laptele lor este mult mai mic decat media. Un studiu publicat in New England Journal of Medicine a facut o analiza comparativa similara si a descoperit ca:
”Cel mai ridicat nivel de contaminare din laptele matern al vegetarienelor era cum mult sub cel mai mic nivel de contaminare al femeilor nevegetariene. ...
Nivelul mediu al vegetarienilor era doar in procent de unu sau doi la suta comparativ cu nivelul mediu din Statele Unite”.
Aceasta statistica este extrem de importanta. Laptele matern al mediei femeilor vegetariene din Statele Unite ce alapteaza, contine doar unu sau doi la suta din contaminarea cu pesticide inregistrata de media nationala.
Irosirea hranei pe care o avem
Septelul Statelor Unite consuma azi grane si boabe de soia necesare cat pentru a hrani de cinci ori intreaga populatie a tarii. 80% din granele si peste 95% din ovazul pe care il cultivam sunt folosite pentru hrana animalelor.
Este greu de imaginat cat de multa hrana se iroseste prin alimentatia bazata pe carne. Hranind animalele cu granele noastre, ajungem sa alimentam oamenii cu numai 10% din caloriile ce ar putea fi obtinute daca am consuma granele direct.
Pentru alimentatia bazata pe carne a unei persoane pe o perioada de un an este necesara o suprafata de trei acri si un sfert. Pentru alimentatia anuala a unui vegetarian este necesara o suprafata de un acru jumatate. Pentru alimentatia unui vegetarian pur (vegan) este necesara a sasea parte dintr-un acru. Cu alte cuvinte, oricare ar fi suprafata in acri, ea poate furniza hrana pentru 20 de ori mai multi vegetarieni puri decat oameni ce se alimenteaza dupa standardul American.
Conform statisticilor Departamentului de agricultura, un acru de pamant produce o cantitate de aproximativ 9.000 kg de cartofi. Aceeasi suprafata, daca este utilizata pentru a creste vite, poate produce numai 75 kg carne de vita. Si intr-o lume in care un copil moare de foame la fiecare doua secunde, un sistem agricol construit sa satisfaca acest obicei al consumului de carne este o blasfemie.
Pamantul de sub picioarele noastre
Serviciul SUA de Conservare a Solului raporteaza ca peste 4 milioane de acri de teren agricol sunt erodate anual in aceasta tara. Si vorbim de o suprafata de dimensiunea orasului Conneticut. Pierderile noastre anuale de sol ajung la cantitati de 7.000.000.000 tone. Ar insemna cam 27.000 kg per individ al acestei populatii.
85% din aceasta impresionanta pierdere de sol este asociata cresterii septelului.
Cherestea!
Statele Unite au transformat aproximativ 260 milioane acri de padure in teren ce sustine stilul alimentar extravagant, pe care cel mai multi americani il accepta ca atare. Din 1967, rata despaduririi in aceasta tara este de un acru la fiecare cinci secunde.
Insa cauza principala a despaduririi nu este dezvoltarea urbana. Pentru fiecare acru de padure americana taiat pentru a face parcari, strazi, case, centre comerciale etc., sapte acri de padure sunt transformati in teren pentru cresterea animalelor si/ sau hranirea lor.
Fantana vietii
Mai mult de jumatate din apa consumata in Statele Unite este utilizata pentru irigarea terenului necesar nutretului si hranei septelului. Cantitati enorme suplimentare de apa sunt folosite pentru a indeparta excrementele animalelor. Este greu de conceput un stil alimentar mai eficient si cu consum mic de apa decat cel pe care il consideram normal.
Pentru a produce jumatate de kilogram de carne sunt necesari 9.500 litri de apa – tot atat cat consuma intr-o luna o familie tipica pentru toate nevoile gospodariei.
Pentru a produce hrana zilnica a unui consumator de carne sunt necesari 15.000 litri ; pentru un ovo-lacto-vegetarian numai 4.500 litri iar pentru un vegetarian pur numai 1.100 litri. Se consuma mai putina apa pentru a produce hrana pe un an pentru un vegetarian pur decat pentru a produce hrana pe o luna pentru un consumator de carne.
Planetary healing from the ground up
