DIETA PACII
Traducere: Aureliana Corcodel
Capitolul 1
Puterea mancarii
“Cea mai periculoasa arma de pe pamant este furculita . “
Mahatma Gandhi
Mancarea ca si metafora
Din timpuri stravechi -aproximativ 2 milenii si jumatate , de la Pitagora din Grecia , profetii Vechiului
Testament din batranul Levant , Mahavira si Gautama Buddha din India, la Plato , Plotinus si primii parinti ai crestinitatii - reformatorii sociali si conducatorii spirituali au accentuat importanta observarii atitudinilor si practicilor legate de mancare .
Faptul ca aceste invataturi au fost ignorate agresiv , reduse ca semnificatie si acoperite de-a lungul secolelor este de o importanta capitala . Daca vom patrunde adanc in ranile si atitudinile raspunzatoare pentru aceste acoperiri , vom descoperi adevaruri eliberatoare despre cultura noastra , despre noi insine si despre modalitati de transformare personala si planetara.
Ce ii ofera mancarii o asemenea putere si de ce nu este aceasta putere inca recunoscuta ?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne focalizam atentia si sa facem noi conexiuni pe care nu am fost invatati sa le facem.Mancarea nu este numai o necesitate fundamentala ; este de asemenea un simbol primar in viata interioara a fiecarei culturi umane , deci si a noastre. Nu este greu de observat ca mancarea este sursa si metafora vietii, iubirii , generozitatii ,celebrarii , placerii , asigurarii, , achizitiei si consumului . Desi ironic , este de asemenea o sursa si metafora a controlului , dominatiei , cruzimii si a mortii , caci ucidem de multe ori pentru a manca .
In fiecare zi , de la nastere pana la moarte , facem alegeri privind mancarea noastra sau acestea sunt facute in locul nostru . Gradul de constientizare- de unde rasar aceste inevitabile alegeri si daca le facem constient sau nu –ne influenteaza foarte mult abilitatea de a face noi conexiuni . Aceasta abilitate de a face alegeri semnificative determina daca noi suntem sau vom fi iubitori si protectori ai vietii sau perpetuatori nestiutori ai cruzimii si mortii .
Cred ca la cel mai profund nivel al constiintei noastre noi toti tanjim sa atingem acea uniune spirituala autentica cu sursa oricarui lucru , sa experimentam direct natura noastra adevarata . Acest dor de unitate , adevar si libertate ne indeamna sa exploram misterele care ne inconjoara in fiecare zi . Realizam ca uitandu-ne profund ne conecteaza cu radacinile si resursele noastre spirituale . Privind cu atentie la mancarea noastra de zi cu zi , la ce si cum mancam , la atitudinile, actiunile si credintele care ne insotesc descoperim o aventura in chiar inima culturii noastre si a nostre insine .
Pe cat de surprinzator ar putea fi , pe masura ce luminam cu lumina constiintei acest aspect ordinar , foarte necesar si atat de comun al vietii noastre , in aceeasi masura scoatem la suprafata legaturile , lanturile nepercepute ale corpurilor , mintilor si inimilor noastre , ale custilor pe care niciodata nu le puteam vedea clar si de asemenea luminam cararea care duce la transformare si posibilitatea de a avea in viata iubire , libertate si bucurie reala .Am putea sa radem la auzul unei afirmatii atat de puternice .
Mancarea ? Batrana noastra prietena , mancarea ? Avem lucruri mai importante de rezolvat si chestiuni mai urgente de solutionat .Mancarea este atat de banala . Mancam si apoi plecam in graba , mancam pentru a putea fi sustinuti in cautarile noastre de zi cu zi , mancam impreuna cu altii pentru a le tine companie sau mancam la televizor . Mancarea e doar mancare . Nu este un lucru prea important !!
Sarbatori sacre
Pe masura ce privim mai atent , vedem ca hrana este de fapt o metafora universala pentru intimitate . Multi dintre noi cunosc sentimentul de a iubi pe cineva sau ceva atat de mult si profund incat am dori sa devenim una cu el sau sa –l aducem pe cat posibil in interiorul nostru . Poate este un rasarit minunat sau o melodie care ne deschide inimile sau poate este doar dorinta de a deveni una cu fiinta iubita . Toate artele sunt modalitati de exprimare ale acestei aspiratii umane pentru unitate, dar numai in arta pregatirii hranei si consumarii ei este aceasta unitate desavarsita .
De aceea este hrana o experienta atat de puternica cat si o metafora : mancarea ca arta este consumata iar apoi devine noi , devine parte integranta din corpul nostru . Intra ca un obiect , lucru si devine apoi subiect .Ceea ce nu este “eu” se transforma in “eu “ . Ce miracol alchimic ! Este acelasi cu miracolul iluminarii spirituale , cu al iertarii si al iubirii . Ceea ce nu sunt eu , celalalt , sau chiar potentialul inamic este cumva transmutat , prin deschidere , in eu , noi . O vindecare se produce , o trezire la intregul mai mare , in care “eu” si “celalalt” suntem uniti ca si co-elemente , co-participanti .
Ingurgitarea hranei este deci o metafora pentru vindecare , transformare spirituala , iertare si iubire . La un nivel mai profund cu totii stim aceasta . Pregatirea hranei este singura modalitate care ne permite literalmente sa incorporam ceea ce cream si este de asemenea singura arta care ne foloseste toate cele 5 simturi . Se bazeaza foarte mult si pe invaturile budiste legate de al 6 lea simt : mentalizarea , activitate mentala care contextualizeaza ceea ce percepem cu simturile . Avem o multitudine de straturi foarte complexe si intime legate de procesul mancatului .
A manca este deci cea mai intima dintre toate activitatile in care realizam in fapt acea complexa si dorita uniune dintre sine si celalalt , dintre subiect si lume . Si asa a fost vazuta intotdeauna , intre culturi , ca cea mai sacra dintre ritualurile oamenilor si cea cu influenta interculturala cea mai mare . Nu poti fi mai intim cu ceva decat mancandu-l cand aceste se transforma practic in tine . Un asemenea act trebuie realizat cu cea mai mare constienta , iubire si multumire . Daca nu ,semnifica ca ceva nu este asa cum ar trebui .
O data ce realizam ca pregatirea si consumarea hranei este simbolul fundamental al umanitatii pentru intimitate si transformare spirituala , incepem sa intelegem de ce festinele sacre sunt esentiale pentru religia si viata sociala a fiecarei culturi . Desi pare ca noi suntem doar fiinte finite care consuma un anumit tip de hrana , dintr-o alta perspectiva putem observa infinitul etern hranindu-se pe el cu el insusi .Aceasta este o dovada de iubire profunda. Cand mancam , noi suntem iubiti de acea forta misterioasa care da nastere la tot ceea ce inseamna viata , care se manisfesta continuu prin noi si experimenteaza viata din prisma noastra .Este o dragoste pe care inima noastra intutitiva o poate simti si raspunde pe cand mintea noastra rationala de abia o poate percepe .
Hrana , viata si moarte
Ce poate fi mai simplu decat sa mananci un mar ? Si totusi , ce poate fi mai sacru si profund ? Cand mancam un mar nu il consumam pur si simplu ca un lucru separat . Marul intra in noi , se dizolva inauntrul nostru , contribuie la functionarea noastra si devine parte integranta din organism. Mancam din ploaia , norii si toti ceilalti copaci care au existat pentru ce acest pom sa fie manisfestat , si din lacrimile , transpiratia ,corpurile si respiratiile a nenumarate generatii de animale , plante si oameni care au devenit ploaia , solul si vantul care hranesc acel mar.
Cand privim intrun mar , vedem intregul univers. Toate planetele si stelele, soarele si luna , oceanele , raurile , padurile , campurile sunt in acest simplu mar . Copacul mar este manifestarea unei retele infinite a vietii , si ca el sa existe fiecare componenta este vitala . Fructul este cadoul pomului si al universului infinit care se propaga si celebreaza pe sine prin intermediul fiecarui mar . Semintele cad pentru a deveni noi copaci sau sunt mancate de oameni ,animale sau pasari si apoi distribuite mai departe , tot sistemul inclusiv copacul de origin beneficiind de acest urias complex de fire nevazute si perfecte .
Daca am fi constienti de acest lucru atunci cand mancam un mar , am stii cat de iubiti si protejati suntem de aceste mister urias al vietii care se reveleaza pe sine constant si am simtii un sentiment de sacralitate. In aproape toate societatile , momentele cand luam o pauza si ne amintim de sursa vietii si ne conectam constient la acest mare mister sunt in momentele cand cineva moare , la inmormantari , la mese cand se rosteste rugaciunea. A manca un mar fiind constient de toate aspectele ce l inconjoara poate fi un moment sacru , un festin sacru dar iata cum in zilele noastra acest lucru e facut inconstient in timp ce noi suntem preocupati de altceva .
Atunci cand oamenii mananca mere de fapt merele mananca mere . Intregul univers nu este numai in fiecare mar dar in fiecare dintre noi . In actul de a manca observam ca nu exista lucruri separate de fapt si numai procese . Toate lucrurile iau parte la celelalte , la schimbari , si sunt pana la urma consumate de proces si de timp , marele devorator. Hrana este sursa si metafora curgerii vietii in moarte si a mortii in viata .
Vedem semnificatia spirituala , mistica atat de profunda a consumarii hranei care s-a sadit si in multe religii si mituri , inclusiv a noastra . Infara de masa crestina , care transforma moartea lui IIsus exista de asemenea si povestea nasterii sale . IIsus s-a nascut intrun staul , in locul unde mancau animalele. Ce simbol poate fi mai potent decat sa te nasti in farfuria cuiva . El s-a nascut sa fie hrana spirituala pentru ceilalti . Existe legaturi profunde intre faptul ca s-a nascut in locul de unde animalele mancau si Cina cea de Taina , ceea ce ne indica puterea de netagaduit a mancarii ca o prima metafora a misterului spiritual care imbratiseaza si transcede viata si moartea .
Pe masura ce evoluam spiritual si ne trezim potentialul adevarat putem fi hrana pentru ceilalti zilnic , impartasindu-ne iubirea si cunostiintele , timpul si energia , hranindu-i pe noi si ceilalti in timpul acestor procese . NU este numai timpul si dragostea noastra pe care le impartasim dar si ,ca si marul , daruri primite de la familia , profesorii ,prietenii nostrii , de la pamant si creaturile sale , de la soare , luna stele si din experienta noastra . IN ultimul rand suntem viata care se daruieste vietii . Daca traim bine ,ii hranim pe multi cu cea mai hranitoare mancare : fructele compasiunii si ale intelegerii .
In final , mai mult decat a avea nevoie de hrana pentru calatorie , putem descoperi ca noi insine suntem hrana unii pentru ceilalti in calatoriile noastre si ca cea mai profunda nevoie si dorinta nu este doar de a consuma ci de a fi mancare hranitoare pentru cei in jurul nostru . Toti suntem nascuti intro farfurie sacra pentru a fi hrana spirituala pentru altii si suntem chemati sa ne descoperim calea unica de a contribui la aceste minunate procese .
Pare ciudat cum ceva atat de obisnuit ca a manca ocupa un loc central in puterea culturala si spirituala a vietilor noastre . Trebuie sa exploram mai departe ceea ce alegem sa mancam . Ce sta mai departe de alegerile noastre culinare ?
Originea hranei noastre : plante sau animale
In cultura noastra , distinctia dintre produsele provenite de la animale si plante este cateodata intentionat ascunsa si trecuta cu vederea . Recunoscand ceea ce este evident ne fortam si ne dam putere sa intelegem mai mult .
Hrana de origine vegetala este adesea venita de la fructele si semintele culese liber de la numite plante . De exemplu , grane ca grau , ovaz , orez ,porumb sunt semintele si fructele cerealelor . Legume ca mazare , fasole ,pastai , alune sunt semintele unor plante leguminoase . Fructe ca rosii , dovlecei , pepeni , vinete , castraveti sunt semintele unor plante ierbacee. Fructele si semintele altor copaci si altor plante constituie altfel de hrana vegetala ca mere, portacale , banane, papaya , avocado , pepeni , struguri , lamai , prune , piersici , cirese , smochine , masline ,curmale , zmeura , capsuni , nuci , alune , nuci de cocos , seminte de floarea soarelui , susam , cacao si alte seminte .
Unele legume sunt purtatoare de seminte care fac flori precum brocoli , varza de bruxelles , anghinare si conopida . Altele sunt fructe purtatoare de spori ca ciupercile sau bulbi precum cartofii . Cateva sunt radacinoase precum morcovul sau sfecla . In spatele farfuriilor pline cu plante vedem paduri si gradini , campuri ,anotimpuri , si oameni care au grija de plante . Daca sunt crescute natural prin metode sustenabile putem sa vedem frumusetea si abudenta oferita de pamantul care ne ofera o hrana sanatoasa si delicioasa.
Privind in profunzime vedem ca este foarte putina suferinta cauzata de faptul ca mancam o astfel de hrana .Majoritatea plantelor pe care le consumam sunt in special fructe si seminte eliberate de ierburi , copaci ,vita de vie si alte plante . Spre deosebire de animale care sunt mobile si au nevoie de un sistem nervos cu receptori de durere pentru a evita un comportament de autovatamare , plantele nu au nimic din caracteristicile animalelor . Ele au radacini astfel sunt stationare . Deci nu exista nici un motiv ca natura sa le ofere un mecanism evoluat ca al animalelor .
Mancarea de origine animala este ori carne ori organe ale animalelor moarte . Intro alta clasa de mancare putem introduce musculatura lor care sunt omorate pentru a produce mancarea predominanta in culturile planetei . Carnea pestilor este introdusa in aceeasi categorie cu cea a animalelor terestre , cum ar fi : tonul , somonul , somnul, crabul , crevetele . Totusi amfibienii si reptilele sunt mult mai putin consumate in SUA decat in alte tari ; broastele , testoasele si aligatorii sunt crescute aici nu numai pentru a produce specialitatile deja consacrate .
Carnea pasarilor este considerata tot de origine animala, cum ar fi, pasarile ( gainile, curcani, ratele, fazani ) nu prea facandu-se diferenta intre specii si culoarea carnii. Majoritatea carnii animalelor esti numita dupa particularitatile oasele si bucatilor de carne cum ar fi : coaste, piept, aripi, pulpe, pulpe inferioare, muschi, ceafa etc. Anumite organe interne sunt comestibile deasemenea, in special rinichii, ficatul animalelor tinere, ficatul gras al ratelor, uneori stomacul, inima,limba, creierul.
Laptele vacilor lactante, oilor, caprelor este baut sau facut unt, iaurt, crema si o varietate foarte larga de branzeturi. Ouale pasarilor sunt si ele consummate ca si mierea facuta de albine.
In contrast cu plantele care produc natural hrana sanatoasa fara prea multa suferinta, animalele sunt dominate si atacate pentru a obtine de la ele carne, lapte si oua.
Toate acestea inseamna suferinta, pentru ca toti stim cu siguranta ca atunci cand punem mana pe un cutit si taiem carnea unui caine, vaci, pisica, gaina, iepure sau om este cu totul diferit de taierea unui grapefruit, rosii, muscarea unui picior de porc nu poate fi comparata cu muscarea unui mar proaspat. Konrad Lorenz a remarcat ca aceia ce nu pot observa diferenta intre taierea unui caine si taierea unui fruct ar trebui sa se sinucida pentru beneficial societatii.
Astazi stim ca toate vertebratele detin system nervos central cu receptori de durere incluzand simturile de taiere, ardere, zdrobire, electrosocuri, caldura si frig si simt durere psihologica ca si noi daca am fi retinuti impotriva vointei noastre.
Cultura Negarii
Cu cat mai indarjit negam ceva, cu atat mai multa putere are asupra noastra, si cu atat mai mult ne influenteaza. Privind nedistrasi in mancarea animala produsa prin metode moderne, vedem inexplicabil durere, exploatare. Astfel noi ne ferim sa privim in profunzime asupra mancarii noastre daca este de origine animal, si aceasta practica de evitare si negare, aplicata mancarii, activitatii noastre de zi cu zi apare in toate activitatile noastre zilnice.
Deci invatam sa fim superficiali si sa negam conexiunile pe care le vedem. Altfel, vina noastra ar fi prea dureroasa de rezistat. Adevarul inteles ar intra in conflict cu imaginea noastra generand coflicte cognitive si emotionale. Alegem sa ignoram, in concluzie alegem sa fim ignoranti.
Nedoring si ne vrand sa vedem si sa ne confruntam cu responsabilitatea fata de acest ocean de orori care sunt cauzate de cele mai banale activitati zilnice pe care le intreprindem, impartindu-ne in cei care sunt sensibil la astfel de lucruri si cei care nu sunt.
Cred ca aceasta rupture este rana nerecunoscuta de care noi oameni moderni suferim, si din care multe alte rani si diviziuni naturale se desprind. Este asa de adance si teribila incat este un subiect tabu.
Alegand sa fim orbi fata de ceea ce facem cand cumparam, preparam si mancam , ne orbim nu numai ororilor si suferintei pe care o instigam si o mancam, dar si minunatei lumi din jurul nostru. Aceasta inabilitate sa vedem si sa apriciem acesta iubire ne permite sa defrisam paduri sa distrugem oceane si sa distrugem sistematic natura. Devenind insensibili in fata dureri pe care o cauzam animalelor lipsite de aparare, devenim insensibili si frumusetii creatiei.
Aceste rezultate sunt inevitabile, pentru nu putem niciodata sa culegem fericire, pace si libertate pentru noi cand suntem violenti cu animalele. Vorbim despre dragoste, bunatate, libertate si o lume mai gentila dar defapt actiunile noastre vorbesc de la sine. Ciclurile violentei ce i-au terorizat pe oameni din trecut si de astazi sunt bine impamantenite in violenta din mancarea noastra de zi cu zi.
Cruzime mostenita
Omoran animalele pentru mancare, am adus violent in corpurile noastre si in mintile noastre. Ne-am deranjat psihicul, emotional, mental cat social si spiritual la dimensiuni atat de adanci incat nu ne dam seama. Felurile noastre de mancare ne cer sa fim vanatori si sa ne vedem in felul asta, justificand si cultivand acest fel de a fi. Deoarece cruzimea nu poate sa fie valida fara a mutila, a omora animale pentru mancare, am fost fortati din copilarie sa fim distrasi de catre cruzime.
Niciunul dintre noi nu a ales de buna voi sa manance carne. Toti am mostenit acest lucru din cultura noastra. Intrand in sectiunea de mancare pentru copii din orice supermarket, vedem imediat: mancare pentru copii cu aroma de vaca, gaina, vitel, si miel chiar si lasagna din branza pentru copii. Toti parintii, bunici, prieteni chiar si vecini bine-voitori ne-au fortat sa mancam produse animale dinainte sa realizam acest lucru.
Ca si copii, nu stiam ce inseamna vitel, curcan, oua sau carne de vaca, sau de unde provin. Nu stim ce cruzimi se produc animalelor pentru a avea astfel de feluri de mancare. Descoperim incet, si pana cand realizam cruzimile si perversitatile n-i se par naturale.
Nu ne-a fost spus niciodata ca noi oameni nu am fost construiti sa ingeram cantitati mari de carne.
Nu ne-a fost spus despre mutilari, cruzimi, castrari de care au parte animalele pentru ca noi sa avem astfel de mancaruri pe masa. Astfel cele mai profunde si binecuvantate conexiuni cu pamantul si spiritualitatea – mancarea cea de toate zilele – au devenit ritualuri de distragere a atentiei, a vinei si iubiri. Pretul platit printre altele, reducere compasiuni si un sentiment de pierdere a linistii interioare, a libertati si bucuriei.
Vestejirea inteligentei
Inteligenta este abilitatea de a face conexiuni, si acest lucru este adevarat pentru toate organismele vii, cum ar fi oameni, animalele, comunitatile si societatile. Participand in ritualurile zilnice care ne restrang abilitatea de a face conexiuni ne reduc grav nivelul inteligentei si ne distrug abilitatea de a lupta eficace cu aceste probleme.
Deoarece ne adaptam la intreruperi fata de suferintele pe care le generam animalelor, devenim natural adeptii intreruperi perceperii suferintelor pe care le generam oamenilor flamanzi, biosistemului viu, comunitatile distruse de razboaie si viitoarelor generatii. Abilitatile noastre de a bloca toate feedbackurile ne fac usor distrasi si manipulati de catre interesele corporatiste care profita de inabilitatea noastra de a face conexiuni.
Compasiunea este o inteligenta etica: este capacitatea de a face conexiuni si nevoia de a lua masuri pentru a usura si elimina suferinta altora. Precum inteligenta cognitiva, este oprita de mancatul de carne. Abilitatea de a intrerupe , practicata la orice pauza de masa, este vazuta poate la un nivel mai rezonabil de catre cercetatorii care inghetata treptata cainii pentru a invata despre psihologia oamenilor, sa privesti adanc in ochii militarilor care ucid fara mila civil nevinovati, in vanatori care vaneaza si ucid prada si considera acest lucru un sport, si in nenumarate obiceiuri considerate legale si aprobate de cultura noastra.
Atat timp cat ramanem, in esenta, o cultura care priveste animalele doar ca hrana avem putine sanse de supravietuire ca civilizatie. Ignoranta practicata sistematic, opresiunile, ne indeparteaza de intelepciunea interioara si de simturile de bunatate de care ar trebui sa dam dovada. Ignorand activ adevarul, indirect comitem genocid si suicid, si blestemam inteligenta si compasiunea care ne-ar ghida.
Relatia dintre om-om si om-obiect
In anii 20 filosoful Martin Buber a introdus si demonstrat diferenta dintre relatiile cu alti si noi insine pentru importanta acesteia. Presupunand ca nu ne dezvoltam simtul de „eu” in izolare, dar prin relatiile cu alti, el a continuat sa spuna ca rezonam cu alti, prin a avea sentimente, experiente, dorinte si meniri, dezvoltam un „ Eu-dar” simt de sine.
Cand relationam cu alte obiecte de aceasta data, ca ne avand dorinte, meniri dezvoltam un simt de „eu-obiect” .
Cultivand primul simt, cultivam respect si sensibilitate pentru alti si pentru noi. Cultivand al doilea tip tindem sa relationam cu alti considerandu-i obiecte. Acest simt duce la o depersonalizare a naturii, animalelor, si a altor oameni. Dupa cum spune Buber acest fel de a simti creste in interiorul nostru datorita insensibilitati. Cautarea fericiri si sentimentului de implinire reducem conexiunile cu ceilalti .
In timp ce sfaturile lui Bauber sunt provocatoare si iluminatoare, se pare ca a gresit la recunoasterea dinamici profunde: alegerea hranei o invatam de la nastere, atunci cand misterioasele, sensibilele si inteligentele animale sunt reduse la doar obiecte si mancare. Este remarcabil, am putea sa credem, ca Bauber nu ar putea sa faca aceste conexiuni in peste 40 de ani de meditatii si scrieri despre aceste mentalitati.
Desi este mult mai remarcabil din miile de scriitori renumiti si cercetatori in fizica, stiinta umana, si umanitate in ultimele secole. Aceste minti stralucitoare au fost printre cele mai inovative care au existat vreodata.
Chiar cele mai radical si contemporane voice nu au putut sa se adreseze acestui subiect, cum de altfel si tot scriitori si lideri in potentialul uman, spiritual, natural, social, holistic, si al miscarilor pacifiste. Nu este menita ca o critica adusa acestor oameni si contributilor lor, dar este pentru a accentua rezistenta culturala de care noi oameni dam dovada, care sa pastrat surprinzator precum chimicalelor din cheeseburgeri si din puiul prajit dar in acelasi timp la fel de invizibil ca aerul.
Acest lucru se datoreaza faptului ca am fost de acord cu astfel de lucruri, indiferent de costuri, acest adevar ar trebui ignorat. Una din cele mai notabil scrieri ale lui Carl Jung este articularea arhietipurilor umbrelor: este ceea ce eul se include dar rezista la opresiuni. Desi este indepartat, umbra va fi auzita si invariabil proiectat in lucruri oribile.
Tratamentul nostru fata de animale pentru mancare este de departe cea mai intunecata umbra pe care cultura noastra o poate avea. Vina colectiva ne impinge nu numai sa ascundem violenta pe care o mancam dar sa luam pozitie: in stilul nostru de viata agresiv, in filme, carti, jocuri si in violentele pe care le facem indirect sau direct noua insine.
Suntem toti niste mistere
Practica noastra neincentat de a domestici animalele pentru mancare, inafara de violarea naturi in feluri profunde cauzam suferinte de nerecunoscut si nevindecat noua si altor animale, ne orbeste sa vedem ce sunt cu adevarat celelalte animale. Toti suntem niste expresii ale infinitului creator misteriosei forte care naste si sustine universul, corpurile noastre si mintile noastre sacre, ca si mintile si corpurile celorlalte animale.
Ca si noi, animalele au sentimente si nevoi; isi fac cuiburi, se imperecheaza, le este foame. Fac tot ce le sta in putinta, ca si noi, sa evitam durerea si moartea si sa faca ceea ce la aduce fericire si multumire.
Ceea ce suntem noi oameni este un imens mister. Institutiile stiintelor, religiei, educatiei si guvernele au facut prea putin, pentru a descoperi cu adevarat ce noi oameni suntem cu adevarat. Ramanem poate la fel de misteriosi ca si in zilele lui Moise, Buddha, Confucius si Iisus. Alti ne-ar contrazice ca stim mai multe si ca am evoluat mult mai mult; alti ar spune ca defapt am stii mult mai putin fata de acele zile.
Nimeni totusi nu poate sa contrazica ca suntem misteriosi pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru toate tipurile de investigati. Astfel nestiind ce inseamna cu adevarat o femeie sau un barbat, nu stim nici ce un catar sau un armasa este, un caine , un elefant, un soim, un delfin, o gaina, un peste-spada, un aligatorm un soarece, un fluture etc.
In concluzie toti sunt misteriori poate chiar mai misteriosi uni decat alti. Sunt cu adevarat „ alti”.
Din pacate chiar daca inventam tot felul de categori mintale pentru misterioasele vietuitoare pe care le intalnim de exemplu: negri, sclavi si pagani sau „ animale pentru mancare”, „jocuri”, „molime” si animale de laborator”. Aceste categorii si violenta cu care le tratam nu schimba fundamental acea sacra si enigmatica natura umana.
Doar ne intetoseaza gandirea. Vazand si recunoscand aceasta lumina in alti ne eliberam pe noi insine cat si pe ei. Aceasta este dragostea. Nevazand-o doarece nu am avut experiente de genul cu alte persoane, ne incatusam singuri.
Vazand alte animale doar ca niste obiecte care sunt exploatate pentru mancare, am rupt esenta armoniei atat de adanc incat am creat o cultura care devine sclava sa proprie, chiar fara sa realizam asta. Dominatia oamenilor de catre oameni este acelasi lucru ca dominatia oamenilor fata de animale. Cum a spus si Jim Mason in cartea „ O ordine nefireasca” exista o legatura istorica intre incatusarea mentalitati de dominare si excluderea.
Dragostea inseamna intelegere
Cand eram tanar, deseori ma intrebam daca cultura noastra chiar trebuie sa fie asa. Am descoperit ca nu trebuie. Toti putem sa facem cele mai profunde contributi pentru cultura noastra sa se transforme si pace mondiala, acestea sunt cele mai vitale conexiuni pentru cultura noastra si pentru lumea vie.
Facand efortul sa ne cultivam si sa privim dincolo de aceste puternice deculturatiuni devenim mai puternici si acest lucru aduce intelegere. Vindecarea, libertatea vin din intelegere. Dragostea intelege. Din intelegere putem sa imbratisam responsabilitatea si sa devenim o forta de pentru vindecarea lumii in care traim. Totul incepe cu cele mai intime si cele mai indepartate conexiuni cu natura, simbolul nostru cel mai primar, si ritualul nostru fundamental: mancatul .
Traducere: Aureliana Corcodel
Capitolul 1
Puterea mancarii
“Cea mai periculoasa arma de pe pamant este furculita . “
Mahatma Gandhi
Mancarea ca si metafora
Din timpuri stravechi -aproximativ 2 milenii si jumatate , de la Pitagora din Grecia , profetii Vechiului
Testament din batranul Levant , Mahavira si Gautama Buddha din India, la Plato , Plotinus si primii parinti ai crestinitatii - reformatorii sociali si conducatorii spirituali au accentuat importanta observarii atitudinilor si practicilor legate de mancare .
Faptul ca aceste invataturi au fost ignorate agresiv , reduse ca semnificatie si acoperite de-a lungul secolelor este de o importanta capitala . Daca vom patrunde adanc in ranile si atitudinile raspunzatoare pentru aceste acoperiri , vom descoperi adevaruri eliberatoare despre cultura noastra , despre noi insine si despre modalitati de transformare personala si planetara.
Ce ii ofera mancarii o asemenea putere si de ce nu este aceasta putere inca recunoscuta ?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne focalizam atentia si sa facem noi conexiuni pe care nu am fost invatati sa le facem.Mancarea nu este numai o necesitate fundamentala ; este de asemenea un simbol primar in viata interioara a fiecarei culturi umane , deci si a noastre. Nu este greu de observat ca mancarea este sursa si metafora vietii, iubirii , generozitatii ,celebrarii , placerii , asigurarii, , achizitiei si consumului . Desi ironic , este de asemenea o sursa si metafora a controlului , dominatiei , cruzimii si a mortii , caci ucidem de multe ori pentru a manca .
In fiecare zi , de la nastere pana la moarte , facem alegeri privind mancarea noastra sau acestea sunt facute in locul nostru . Gradul de constientizare- de unde rasar aceste inevitabile alegeri si daca le facem constient sau nu –ne influenteaza foarte mult abilitatea de a face noi conexiuni . Aceasta abilitate de a face alegeri semnificative determina daca noi suntem sau vom fi iubitori si protectori ai vietii sau perpetuatori nestiutori ai cruzimii si mortii .
Cred ca la cel mai profund nivel al constiintei noastre noi toti tanjim sa atingem acea uniune spirituala autentica cu sursa oricarui lucru , sa experimentam direct natura noastra adevarata . Acest dor de unitate , adevar si libertate ne indeamna sa exploram misterele care ne inconjoara in fiecare zi . Realizam ca uitandu-ne profund ne conecteaza cu radacinile si resursele noastre spirituale . Privind cu atentie la mancarea noastra de zi cu zi , la ce si cum mancam , la atitudinile, actiunile si credintele care ne insotesc descoperim o aventura in chiar inima culturii noastre si a nostre insine .
Pe cat de surprinzator ar putea fi , pe masura ce luminam cu lumina constiintei acest aspect ordinar , foarte necesar si atat de comun al vietii noastre , in aceeasi masura scoatem la suprafata legaturile , lanturile nepercepute ale corpurilor , mintilor si inimilor noastre , ale custilor pe care niciodata nu le puteam vedea clar si de asemenea luminam cararea care duce la transformare si posibilitatea de a avea in viata iubire , libertate si bucurie reala .Am putea sa radem la auzul unei afirmatii atat de puternice .
Mancarea ? Batrana noastra prietena , mancarea ? Avem lucruri mai importante de rezolvat si chestiuni mai urgente de solutionat .Mancarea este atat de banala . Mancam si apoi plecam in graba , mancam pentru a putea fi sustinuti in cautarile noastre de zi cu zi , mancam impreuna cu altii pentru a le tine companie sau mancam la televizor . Mancarea e doar mancare . Nu este un lucru prea important !!
Sarbatori sacre
Pe masura ce privim mai atent , vedem ca hrana este de fapt o metafora universala pentru intimitate . Multi dintre noi cunosc sentimentul de a iubi pe cineva sau ceva atat de mult si profund incat am dori sa devenim una cu el sau sa –l aducem pe cat posibil in interiorul nostru . Poate este un rasarit minunat sau o melodie care ne deschide inimile sau poate este doar dorinta de a deveni una cu fiinta iubita . Toate artele sunt modalitati de exprimare ale acestei aspiratii umane pentru unitate, dar numai in arta pregatirii hranei si consumarii ei este aceasta unitate desavarsita .
De aceea este hrana o experienta atat de puternica cat si o metafora : mancarea ca arta este consumata iar apoi devine noi , devine parte integranta din corpul nostru . Intra ca un obiect , lucru si devine apoi subiect .Ceea ce nu este “eu” se transforma in “eu “ . Ce miracol alchimic ! Este acelasi cu miracolul iluminarii spirituale , cu al iertarii si al iubirii . Ceea ce nu sunt eu , celalalt , sau chiar potentialul inamic este cumva transmutat , prin deschidere , in eu , noi . O vindecare se produce , o trezire la intregul mai mare , in care “eu” si “celalalt” suntem uniti ca si co-elemente , co-participanti .
Ingurgitarea hranei este deci o metafora pentru vindecare , transformare spirituala , iertare si iubire . La un nivel mai profund cu totii stim aceasta . Pregatirea hranei este singura modalitate care ne permite literalmente sa incorporam ceea ce cream si este de asemenea singura arta care ne foloseste toate cele 5 simturi . Se bazeaza foarte mult si pe invaturile budiste legate de al 6 lea simt : mentalizarea , activitate mentala care contextualizeaza ceea ce percepem cu simturile . Avem o multitudine de straturi foarte complexe si intime legate de procesul mancatului .
A manca este deci cea mai intima dintre toate activitatile in care realizam in fapt acea complexa si dorita uniune dintre sine si celalalt , dintre subiect si lume . Si asa a fost vazuta intotdeauna , intre culturi , ca cea mai sacra dintre ritualurile oamenilor si cea cu influenta interculturala cea mai mare . Nu poti fi mai intim cu ceva decat mancandu-l cand aceste se transforma practic in tine . Un asemenea act trebuie realizat cu cea mai mare constienta , iubire si multumire . Daca nu ,semnifica ca ceva nu este asa cum ar trebui .
O data ce realizam ca pregatirea si consumarea hranei este simbolul fundamental al umanitatii pentru intimitate si transformare spirituala , incepem sa intelegem de ce festinele sacre sunt esentiale pentru religia si viata sociala a fiecarei culturi . Desi pare ca noi suntem doar fiinte finite care consuma un anumit tip de hrana , dintr-o alta perspectiva putem observa infinitul etern hranindu-se pe el cu el insusi .Aceasta este o dovada de iubire profunda. Cand mancam , noi suntem iubiti de acea forta misterioasa care da nastere la tot ceea ce inseamna viata , care se manisfesta continuu prin noi si experimenteaza viata din prisma noastra .Este o dragoste pe care inima noastra intutitiva o poate simti si raspunde pe cand mintea noastra rationala de abia o poate percepe .
Hrana , viata si moarte
Ce poate fi mai simplu decat sa mananci un mar ? Si totusi , ce poate fi mai sacru si profund ? Cand mancam un mar nu il consumam pur si simplu ca un lucru separat . Marul intra in noi , se dizolva inauntrul nostru , contribuie la functionarea noastra si devine parte integranta din organism. Mancam din ploaia , norii si toti ceilalti copaci care au existat pentru ce acest pom sa fie manisfestat , si din lacrimile , transpiratia ,corpurile si respiratiile a nenumarate generatii de animale , plante si oameni care au devenit ploaia , solul si vantul care hranesc acel mar.
Cand privim intrun mar , vedem intregul univers. Toate planetele si stelele, soarele si luna , oceanele , raurile , padurile , campurile sunt in acest simplu mar . Copacul mar este manifestarea unei retele infinite a vietii , si ca el sa existe fiecare componenta este vitala . Fructul este cadoul pomului si al universului infinit care se propaga si celebreaza pe sine prin intermediul fiecarui mar . Semintele cad pentru a deveni noi copaci sau sunt mancate de oameni ,animale sau pasari si apoi distribuite mai departe , tot sistemul inclusiv copacul de origin beneficiind de acest urias complex de fire nevazute si perfecte .
Daca am fi constienti de acest lucru atunci cand mancam un mar , am stii cat de iubiti si protejati suntem de aceste mister urias al vietii care se reveleaza pe sine constant si am simtii un sentiment de sacralitate. In aproape toate societatile , momentele cand luam o pauza si ne amintim de sursa vietii si ne conectam constient la acest mare mister sunt in momentele cand cineva moare , la inmormantari , la mese cand se rosteste rugaciunea. A manca un mar fiind constient de toate aspectele ce l inconjoara poate fi un moment sacru , un festin sacru dar iata cum in zilele noastra acest lucru e facut inconstient in timp ce noi suntem preocupati de altceva .
Atunci cand oamenii mananca mere de fapt merele mananca mere . Intregul univers nu este numai in fiecare mar dar in fiecare dintre noi . In actul de a manca observam ca nu exista lucruri separate de fapt si numai procese . Toate lucrurile iau parte la celelalte , la schimbari , si sunt pana la urma consumate de proces si de timp , marele devorator. Hrana este sursa si metafora curgerii vietii in moarte si a mortii in viata .
Vedem semnificatia spirituala , mistica atat de profunda a consumarii hranei care s-a sadit si in multe religii si mituri , inclusiv a noastra . Infara de masa crestina , care transforma moartea lui IIsus exista de asemenea si povestea nasterii sale . IIsus s-a nascut intrun staul , in locul unde mancau animalele. Ce simbol poate fi mai potent decat sa te nasti in farfuria cuiva . El s-a nascut sa fie hrana spirituala pentru ceilalti . Existe legaturi profunde intre faptul ca s-a nascut in locul de unde animalele mancau si Cina cea de Taina , ceea ce ne indica puterea de netagaduit a mancarii ca o prima metafora a misterului spiritual care imbratiseaza si transcede viata si moartea .
Pe masura ce evoluam spiritual si ne trezim potentialul adevarat putem fi hrana pentru ceilalti zilnic , impartasindu-ne iubirea si cunostiintele , timpul si energia , hranindu-i pe noi si ceilalti in timpul acestor procese . NU este numai timpul si dragostea noastra pe care le impartasim dar si ,ca si marul , daruri primite de la familia , profesorii ,prietenii nostrii , de la pamant si creaturile sale , de la soare , luna stele si din experienta noastra . IN ultimul rand suntem viata care se daruieste vietii . Daca traim bine ,ii hranim pe multi cu cea mai hranitoare mancare : fructele compasiunii si ale intelegerii .
In final , mai mult decat a avea nevoie de hrana pentru calatorie , putem descoperi ca noi insine suntem hrana unii pentru ceilalti in calatoriile noastre si ca cea mai profunda nevoie si dorinta nu este doar de a consuma ci de a fi mancare hranitoare pentru cei in jurul nostru . Toti suntem nascuti intro farfurie sacra pentru a fi hrana spirituala pentru altii si suntem chemati sa ne descoperim calea unica de a contribui la aceste minunate procese .
Pare ciudat cum ceva atat de obisnuit ca a manca ocupa un loc central in puterea culturala si spirituala a vietilor noastre . Trebuie sa exploram mai departe ceea ce alegem sa mancam . Ce sta mai departe de alegerile noastre culinare ?
Originea hranei noastre : plante sau animale
In cultura noastra , distinctia dintre produsele provenite de la animale si plante este cateodata intentionat ascunsa si trecuta cu vederea . Recunoscand ceea ce este evident ne fortam si ne dam putere sa intelegem mai mult .
Hrana de origine vegetala este adesea venita de la fructele si semintele culese liber de la numite plante . De exemplu , grane ca grau , ovaz , orez ,porumb sunt semintele si fructele cerealelor . Legume ca mazare , fasole ,pastai , alune sunt semintele unor plante leguminoase . Fructe ca rosii , dovlecei , pepeni , vinete , castraveti sunt semintele unor plante ierbacee. Fructele si semintele altor copaci si altor plante constituie altfel de hrana vegetala ca mere, portacale , banane, papaya , avocado , pepeni , struguri , lamai , prune , piersici , cirese , smochine , masline ,curmale , zmeura , capsuni , nuci , alune , nuci de cocos , seminte de floarea soarelui , susam , cacao si alte seminte .
Unele legume sunt purtatoare de seminte care fac flori precum brocoli , varza de bruxelles , anghinare si conopida . Altele sunt fructe purtatoare de spori ca ciupercile sau bulbi precum cartofii . Cateva sunt radacinoase precum morcovul sau sfecla . In spatele farfuriilor pline cu plante vedem paduri si gradini , campuri ,anotimpuri , si oameni care au grija de plante . Daca sunt crescute natural prin metode sustenabile putem sa vedem frumusetea si abudenta oferita de pamantul care ne ofera o hrana sanatoasa si delicioasa.
Privind in profunzime vedem ca este foarte putina suferinta cauzata de faptul ca mancam o astfel de hrana .Majoritatea plantelor pe care le consumam sunt in special fructe si seminte eliberate de ierburi , copaci ,vita de vie si alte plante . Spre deosebire de animale care sunt mobile si au nevoie de un sistem nervos cu receptori de durere pentru a evita un comportament de autovatamare , plantele nu au nimic din caracteristicile animalelor . Ele au radacini astfel sunt stationare . Deci nu exista nici un motiv ca natura sa le ofere un mecanism evoluat ca al animalelor .
Mancarea de origine animala este ori carne ori organe ale animalelor moarte . Intro alta clasa de mancare putem introduce musculatura lor care sunt omorate pentru a produce mancarea predominanta in culturile planetei . Carnea pestilor este introdusa in aceeasi categorie cu cea a animalelor terestre , cum ar fi : tonul , somonul , somnul, crabul , crevetele . Totusi amfibienii si reptilele sunt mult mai putin consumate in SUA decat in alte tari ; broastele , testoasele si aligatorii sunt crescute aici nu numai pentru a produce specialitatile deja consacrate .
Carnea pasarilor este considerata tot de origine animala, cum ar fi, pasarile ( gainile, curcani, ratele, fazani ) nu prea facandu-se diferenta intre specii si culoarea carnii. Majoritatea carnii animalelor esti numita dupa particularitatile oasele si bucatilor de carne cum ar fi : coaste, piept, aripi, pulpe, pulpe inferioare, muschi, ceafa etc. Anumite organe interne sunt comestibile deasemenea, in special rinichii, ficatul animalelor tinere, ficatul gras al ratelor, uneori stomacul, inima,limba, creierul.
Laptele vacilor lactante, oilor, caprelor este baut sau facut unt, iaurt, crema si o varietate foarte larga de branzeturi. Ouale pasarilor sunt si ele consummate ca si mierea facuta de albine.
In contrast cu plantele care produc natural hrana sanatoasa fara prea multa suferinta, animalele sunt dominate si atacate pentru a obtine de la ele carne, lapte si oua.
Toate acestea inseamna suferinta, pentru ca toti stim cu siguranta ca atunci cand punem mana pe un cutit si taiem carnea unui caine, vaci, pisica, gaina, iepure sau om este cu totul diferit de taierea unui grapefruit, rosii, muscarea unui picior de porc nu poate fi comparata cu muscarea unui mar proaspat. Konrad Lorenz a remarcat ca aceia ce nu pot observa diferenta intre taierea unui caine si taierea unui fruct ar trebui sa se sinucida pentru beneficial societatii.
Astazi stim ca toate vertebratele detin system nervos central cu receptori de durere incluzand simturile de taiere, ardere, zdrobire, electrosocuri, caldura si frig si simt durere psihologica ca si noi daca am fi retinuti impotriva vointei noastre.
Cultura Negarii
Cu cat mai indarjit negam ceva, cu atat mai multa putere are asupra noastra, si cu atat mai mult ne influenteaza. Privind nedistrasi in mancarea animala produsa prin metode moderne, vedem inexplicabil durere, exploatare. Astfel noi ne ferim sa privim in profunzime asupra mancarii noastre daca este de origine animal, si aceasta practica de evitare si negare, aplicata mancarii, activitatii noastre de zi cu zi apare in toate activitatile noastre zilnice.
Deci invatam sa fim superficiali si sa negam conexiunile pe care le vedem. Altfel, vina noastra ar fi prea dureroasa de rezistat. Adevarul inteles ar intra in conflict cu imaginea noastra generand coflicte cognitive si emotionale. Alegem sa ignoram, in concluzie alegem sa fim ignoranti.
Nedoring si ne vrand sa vedem si sa ne confruntam cu responsabilitatea fata de acest ocean de orori care sunt cauzate de cele mai banale activitati zilnice pe care le intreprindem, impartindu-ne in cei care sunt sensibil la astfel de lucruri si cei care nu sunt.
Cred ca aceasta rupture este rana nerecunoscuta de care noi oameni moderni suferim, si din care multe alte rani si diviziuni naturale se desprind. Este asa de adance si teribila incat este un subiect tabu.
Alegand sa fim orbi fata de ceea ce facem cand cumparam, preparam si mancam , ne orbim nu numai ororilor si suferintei pe care o instigam si o mancam, dar si minunatei lumi din jurul nostru. Aceasta inabilitate sa vedem si sa apriciem acesta iubire ne permite sa defrisam paduri sa distrugem oceane si sa distrugem sistematic natura. Devenind insensibili in fata dureri pe care o cauzam animalelor lipsite de aparare, devenim insensibili si frumusetii creatiei.
Aceste rezultate sunt inevitabile, pentru nu putem niciodata sa culegem fericire, pace si libertate pentru noi cand suntem violenti cu animalele. Vorbim despre dragoste, bunatate, libertate si o lume mai gentila dar defapt actiunile noastre vorbesc de la sine. Ciclurile violentei ce i-au terorizat pe oameni din trecut si de astazi sunt bine impamantenite in violenta din mancarea noastra de zi cu zi.
Cruzime mostenita
Omoran animalele pentru mancare, am adus violent in corpurile noastre si in mintile noastre. Ne-am deranjat psihicul, emotional, mental cat social si spiritual la dimensiuni atat de adanci incat nu ne dam seama. Felurile noastre de mancare ne cer sa fim vanatori si sa ne vedem in felul asta, justificand si cultivand acest fel de a fi. Deoarece cruzimea nu poate sa fie valida fara a mutila, a omora animale pentru mancare, am fost fortati din copilarie sa fim distrasi de catre cruzime.
Niciunul dintre noi nu a ales de buna voi sa manance carne. Toti am mostenit acest lucru din cultura noastra. Intrand in sectiunea de mancare pentru copii din orice supermarket, vedem imediat: mancare pentru copii cu aroma de vaca, gaina, vitel, si miel chiar si lasagna din branza pentru copii. Toti parintii, bunici, prieteni chiar si vecini bine-voitori ne-au fortat sa mancam produse animale dinainte sa realizam acest lucru.
Ca si copii, nu stiam ce inseamna vitel, curcan, oua sau carne de vaca, sau de unde provin. Nu stim ce cruzimi se produc animalelor pentru a avea astfel de feluri de mancare. Descoperim incet, si pana cand realizam cruzimile si perversitatile n-i se par naturale.
Nu ne-a fost spus niciodata ca noi oameni nu am fost construiti sa ingeram cantitati mari de carne.
Nu ne-a fost spus despre mutilari, cruzimi, castrari de care au parte animalele pentru ca noi sa avem astfel de mancaruri pe masa. Astfel cele mai profunde si binecuvantate conexiuni cu pamantul si spiritualitatea – mancarea cea de toate zilele – au devenit ritualuri de distragere a atentiei, a vinei si iubiri. Pretul platit printre altele, reducere compasiuni si un sentiment de pierdere a linistii interioare, a libertati si bucuriei.
Vestejirea inteligentei
Inteligenta este abilitatea de a face conexiuni, si acest lucru este adevarat pentru toate organismele vii, cum ar fi oameni, animalele, comunitatile si societatile. Participand in ritualurile zilnice care ne restrang abilitatea de a face conexiuni ne reduc grav nivelul inteligentei si ne distrug abilitatea de a lupta eficace cu aceste probleme.
Deoarece ne adaptam la intreruperi fata de suferintele pe care le generam animalelor, devenim natural adeptii intreruperi perceperii suferintelor pe care le generam oamenilor flamanzi, biosistemului viu, comunitatile distruse de razboaie si viitoarelor generatii. Abilitatile noastre de a bloca toate feedbackurile ne fac usor distrasi si manipulati de catre interesele corporatiste care profita de inabilitatea noastra de a face conexiuni.
Compasiunea este o inteligenta etica: este capacitatea de a face conexiuni si nevoia de a lua masuri pentru a usura si elimina suferinta altora. Precum inteligenta cognitiva, este oprita de mancatul de carne. Abilitatea de a intrerupe , practicata la orice pauza de masa, este vazuta poate la un nivel mai rezonabil de catre cercetatorii care inghetata treptata cainii pentru a invata despre psihologia oamenilor, sa privesti adanc in ochii militarilor care ucid fara mila civil nevinovati, in vanatori care vaneaza si ucid prada si considera acest lucru un sport, si in nenumarate obiceiuri considerate legale si aprobate de cultura noastra.
Atat timp cat ramanem, in esenta, o cultura care priveste animalele doar ca hrana avem putine sanse de supravietuire ca civilizatie. Ignoranta practicata sistematic, opresiunile, ne indeparteaza de intelepciunea interioara si de simturile de bunatate de care ar trebui sa dam dovada. Ignorand activ adevarul, indirect comitem genocid si suicid, si blestemam inteligenta si compasiunea care ne-ar ghida.
Relatia dintre om-om si om-obiect
In anii 20 filosoful Martin Buber a introdus si demonstrat diferenta dintre relatiile cu alti si noi insine pentru importanta acesteia. Presupunand ca nu ne dezvoltam simtul de „eu” in izolare, dar prin relatiile cu alti, el a continuat sa spuna ca rezonam cu alti, prin a avea sentimente, experiente, dorinte si meniri, dezvoltam un „ Eu-dar” simt de sine.
Cand relationam cu alte obiecte de aceasta data, ca ne avand dorinte, meniri dezvoltam un simt de „eu-obiect” .
Cultivand primul simt, cultivam respect si sensibilitate pentru alti si pentru noi. Cultivand al doilea tip tindem sa relationam cu alti considerandu-i obiecte. Acest simt duce la o depersonalizare a naturii, animalelor, si a altor oameni. Dupa cum spune Buber acest fel de a simti creste in interiorul nostru datorita insensibilitati. Cautarea fericiri si sentimentului de implinire reducem conexiunile cu ceilalti .
In timp ce sfaturile lui Bauber sunt provocatoare si iluminatoare, se pare ca a gresit la recunoasterea dinamici profunde: alegerea hranei o invatam de la nastere, atunci cand misterioasele, sensibilele si inteligentele animale sunt reduse la doar obiecte si mancare. Este remarcabil, am putea sa credem, ca Bauber nu ar putea sa faca aceste conexiuni in peste 40 de ani de meditatii si scrieri despre aceste mentalitati.
Desi este mult mai remarcabil din miile de scriitori renumiti si cercetatori in fizica, stiinta umana, si umanitate in ultimele secole. Aceste minti stralucitoare au fost printre cele mai inovative care au existat vreodata.
Chiar cele mai radical si contemporane voice nu au putut sa se adreseze acestui subiect, cum de altfel si tot scriitori si lideri in potentialul uman, spiritual, natural, social, holistic, si al miscarilor pacifiste. Nu este menita ca o critica adusa acestor oameni si contributilor lor, dar este pentru a accentua rezistenta culturala de care noi oameni dam dovada, care sa pastrat surprinzator precum chimicalelor din cheeseburgeri si din puiul prajit dar in acelasi timp la fel de invizibil ca aerul.
Acest lucru se datoreaza faptului ca am fost de acord cu astfel de lucruri, indiferent de costuri, acest adevar ar trebui ignorat. Una din cele mai notabil scrieri ale lui Carl Jung este articularea arhietipurilor umbrelor: este ceea ce eul se include dar rezista la opresiuni. Desi este indepartat, umbra va fi auzita si invariabil proiectat in lucruri oribile.
Tratamentul nostru fata de animale pentru mancare este de departe cea mai intunecata umbra pe care cultura noastra o poate avea. Vina colectiva ne impinge nu numai sa ascundem violenta pe care o mancam dar sa luam pozitie: in stilul nostru de viata agresiv, in filme, carti, jocuri si in violentele pe care le facem indirect sau direct noua insine.
Suntem toti niste mistere
Practica noastra neincentat de a domestici animalele pentru mancare, inafara de violarea naturi in feluri profunde cauzam suferinte de nerecunoscut si nevindecat noua si altor animale, ne orbeste sa vedem ce sunt cu adevarat celelalte animale. Toti suntem niste expresii ale infinitului creator misteriosei forte care naste si sustine universul, corpurile noastre si mintile noastre sacre, ca si mintile si corpurile celorlalte animale.
Ca si noi, animalele au sentimente si nevoi; isi fac cuiburi, se imperecheaza, le este foame. Fac tot ce le sta in putinta, ca si noi, sa evitam durerea si moartea si sa faca ceea ce la aduce fericire si multumire.
Ceea ce suntem noi oameni este un imens mister. Institutiile stiintelor, religiei, educatiei si guvernele au facut prea putin, pentru a descoperi cu adevarat ce noi oameni suntem cu adevarat. Ramanem poate la fel de misteriosi ca si in zilele lui Moise, Buddha, Confucius si Iisus. Alti ne-ar contrazice ca stim mai multe si ca am evoluat mult mai mult; alti ar spune ca defapt am stii mult mai putin fata de acele zile.
Nimeni totusi nu poate sa contrazica ca suntem misteriosi pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru toate tipurile de investigati. Astfel nestiind ce inseamna cu adevarat o femeie sau un barbat, nu stim nici ce un catar sau un armasa este, un caine , un elefant, un soim, un delfin, o gaina, un peste-spada, un aligatorm un soarece, un fluture etc.
In concluzie toti sunt misteriori poate chiar mai misteriosi uni decat alti. Sunt cu adevarat „ alti”.
Din pacate chiar daca inventam tot felul de categori mintale pentru misterioasele vietuitoare pe care le intalnim de exemplu: negri, sclavi si pagani sau „ animale pentru mancare”, „jocuri”, „molime” si animale de laborator”. Aceste categorii si violenta cu care le tratam nu schimba fundamental acea sacra si enigmatica natura umana.
Doar ne intetoseaza gandirea. Vazand si recunoscand aceasta lumina in alti ne eliberam pe noi insine cat si pe ei. Aceasta este dragostea. Nevazand-o doarece nu am avut experiente de genul cu alte persoane, ne incatusam singuri.
Vazand alte animale doar ca niste obiecte care sunt exploatate pentru mancare, am rupt esenta armoniei atat de adanc incat am creat o cultura care devine sclava sa proprie, chiar fara sa realizam asta. Dominatia oamenilor de catre oameni este acelasi lucru ca dominatia oamenilor fata de animale. Cum a spus si Jim Mason in cartea „ O ordine nefireasca” exista o legatura istorica intre incatusarea mentalitati de dominare si excluderea.
Dragostea inseamna intelegere
Cand eram tanar, deseori ma intrebam daca cultura noastra chiar trebuie sa fie asa. Am descoperit ca nu trebuie. Toti putem sa facem cele mai profunde contributi pentru cultura noastra sa se transforme si pace mondiala, acestea sunt cele mai vitale conexiuni pentru cultura noastra si pentru lumea vie.
Facand efortul sa ne cultivam si sa privim dincolo de aceste puternice deculturatiuni devenim mai puternici si acest lucru aduce intelegere. Vindecarea, libertatea vin din intelegere. Dragostea intelege. Din intelegere putem sa imbratisam responsabilitatea si sa devenim o forta de pentru vindecarea lumii in care traim. Totul incepe cu cele mai intime si cele mai indepartate conexiuni cu natura, simbolul nostru cel mai primar, si ritualul nostru fundamental: mancatul .
